Medicamentele şi exerciţiul fizic, în sarcină

Un articol de: Ecaterina Dalas - 02 August 2008

Am ales acest subiect, deoarece se întâmplă frecvent ca în cabinetele noastre de specialitate să se adreseze femei care, neştiind că sunt însărcinate, au luat tratament medicamentos fie din proprie iniţiativă, fie recomandat de alt medic şi care doresc să afle ce efecte ar putea avea acest lucru asupra fătului şi sarcinii

Este o întrebare dificilă, deoarece nu putem să oferim un răspuns sigur şi precis decât în cazul unui număr foarte redus de medicamente, şi anume al celor pentru care există studii controlate pe subiecţi umani (categoria A, fără riscuri fetale, în care sunt incluse multivitaminele). Categoria B include medicamente care, în studii efectuate pe animale, fie nu au demonstrat risc fetal, fie au avut oarecare efecte adverse, dar nu există studii controlate la subiecţi umani. În această categorie intră un număr mare de medicamente uzuale, pe care le utilizăm în tratamentul diferitelor afecţiuni asociate sarcinii şi care, din experienţa noastră, nu s-au dovedit nocive pentru făt. Din categoria B fac parte: penicilina, ampicilina, amoxicilina, eritromicina, spiramicina, colistinul, cefalosporinele, nistatinul, nitrofurantoinul, miconazolul, insulina, salbutamolul şi celelalte antiastmatice. În categoria C se încadrează medicamente pentru care nu există studii adecvate nici la animal, nici la om, care să demonstreze toxicitatea lor. Aici găsim, de asemenea, o serie de substanţe utilizate de rutină în timpul sarcinii, bineînţeles, cu indicaţii foarte precise şi numai la recomandarea medicului specialist (cortizon şi derivaţii săi, efedrina, teofilina, beta blocantele, heparina necesară în afecţiunile tromboembolice asociate sarcinii, clorpromazina, proclorpromazina, antiemetice etc.). În categoria D intră medicamente pentru care există dovezi clare că prezintă riscuri fetale, dar la care administrarea se impune, efectele benefice contrabalansând efectele adverse: progestativele, fenobarbitalul, fenitoina. Antidepresivele şi antipsihoticele se vor administra în cazuri grave, cu delir sever. Dintre acestea, diazepamul, nitrazepamul sunt implicate în unele cazuri de malformaţii fetale tip gură de lup; amitriptilina poate determina detresă respiratorie la nou-născut; sărurile de litiu pot determina malformaţii cardiace; haloperidolul are risc crescut de malformaţii. În categoria X intră substanţe al căror efect demonstrat nociv asupra fătului depăşeşte beneficiile posibile şi, în concluzie, este interzisă administrarea lor în sarcină. În această grupă intră: clomifenul, estrogenii, izotretinoinul (administrat în acnee), warfarina. Evitaţi vaccinările! Revenind la ceea ce le frământă pe viitoarele mame care au primit tratamente accidentale în primul trimestru de sarcină, le putem da un răspuns exprimat într-un risc statistic (un procent de anomalii fetale, constatate la un număr de gravide luat în studiu de fiecare autor în parte) şi le vom explica, de asemenea, că aceste anomalii se întâlnesc cu precădere la femeile care sunt nevoite să primească un tratament continuu pe toată durata sarcinii, deci fiind expuse prelungit la acţiunea factorului medicamentos. De aceea, considerăm noi că expunerea de scurtă durată la un medicament din una din categoriile de mai sus nu implică riscuri pentru sarcină. În general, este bine să se evite vaccinările în sarcină, dar se pot totuşi efectua în condiţii de risc de infecţie sau epidemic: vaccinul antitetanic, antigripal, antihepatitic B. Trebuie evitate vaccinurile cu virus viu atenuat: antirubeolic, antirujeolic, antirabic, antipoliomielitic. Este foarte important se nu se consume în sarcină alcool sau droguri! Sindromul alcoolic fetal constă în retard de creştere fetală, întârziere mintală, tulburări de comportament, dismorfisme faciale, mai rar - anomalii cardiace, spina bifida. Acest sindrom se întâlneşte la 30-40% din cazurile de mame alcoolice. Singura garanţie pentru sănătatea copilului dumneavoastră nu v-o poate da decât o urmărire corectă a sarcinii de către un medic de specialitate. Analizele efectuate corect şi la timp, examinările ecografice conform programului stabilit de medic, tratarea eventualelor afecţiuni asociate sarcinii, la timp şi cu competenţă, vă vor ajuta să aduceţi pe lume un copil sănătos. Exerciţiul fizic, obligatoriu în timpul sarcinii Contrar opiniilor conform cărora gravidele ar trebui să evite cu orice preţ efortul fizic, s-a ajuns în prezent la concluzia că repausul la pat nu are nici un beneficiu, nici măcar în iminenţele de naştere prematură. Sigur, menţinerea pe timp îndelungat a unei poziţii incomode pentru gravidă poate reprezenta un risc real: poziţia şezândă, aplecată asupra maşinii de cusut, de exemplu, la femeile care lucrează în confecţii, poate îngreuna returul venos şi agrava insuficienţa venoasă cronică, preexistentă sau apărută în timpul sarcinii, favorizând tromboflebitele superficiale şi profunde, poate exacerba sau declanşa o discopatie lombară, poate deranja uterul mărit în volum din ultimele trimestre, prin compresiune, declanşând contracţii dureroase. De asemenea, o poziţie ortostatică (în picioare) prelungită poate determina stază venoasă, cu accentuarea varicelor, care devin dureroase şi se pot complica. La acestea se mai pot adăuga lentoarea şi somnolenţa gravidelor, care pot duce la accidente la locul de muncă, ce se pot solda cu traumatisme mai mult sau mai puţin grave, ce pot afecta atât mama cât şi copilul. Cu toate acestea, exerciţiul fizic zilnic este absolut necesar, fără excese sau exagerări. Acesta trebuie să solicite toate grupele musculare, să fie progresiv, după o încălzire uşoară şi adaptat vârstei de sarcină. Pentru mamele care nu-şi pot permite să apeleze la o sală de gimnastică specială pentru gravide, este foarte binevenit mersul pe jos, în aer liber, acesta având un efect benefic de activare a circulaţiei şi de adaptare progresivă a cordului la solicitările crescute din perioada sarcinii. O perioadă mai lungă de repaus la pat sau lipsă de efort fizic, recomandată fără justificare medicală, duce la pierderea antrenamentului inimii şi aparatului circulator la efort, dar şi la stază venoasă, ce poate favoriza trombozele venoase. Efortul fizic moderat este important şi pentru evitarea excesului ponderal în sarcină, creşterea în greutate cu mai mult de 14 kg putând duce la complicaţii: diabet gestaţional, hipertensiune indusă de sarcină. Recurgeţi la gimnastică medicală Exerciţiul fizic în sarcină, fie gimnastică, fie mers pe jos, poate fi mult îngreunat de apariţia durerilor de bazin, frecvent întâlnite la gravide, din cauza modificărilor fiziologice din această perioadă: schimbarea centrului de greutate cu deplasarea acestuia anterior şi accentuarea hiperlordozei lombare, laxitatea ligamentară, suprasolicitarea prin greutatea crescută pe care trebuie să o susţină, osteoporoza tranzitorie de sarcină, cât şi din cauza compresiunilor vasculare şi nervoase exercitate de uterul gravid. Aceste dureri impun un consult reumatologic, pentru excluderea altor afecţiuni ce pot surveni, fără a avea legătură cu sarcina. Tratamentul va consta în gimnastică medicală şi administrarea de analgetice minore (acetaminofen), electroterapia fiind contraindicată. Atunci când, din motivele expuse mai sus sau din alte cauze medicale, nu este posibil să se efectueze activitate fizică, este preferabilă poziţia de decubit lateral (culcat pe o parte), eventual cu membrele inferioare în poziţie proclivă (mai ridicate faţă de restul corpului), astfel încât greutatea uterului să nu comprime marile vase. Se pot efectua exerciţii din poziţia culcat, de mobilizare a membrelor, pentru prevenirea tromboflebitei şi pentru a nu solicita suplimentar bazinul şi coloana lombară. Exerciţiul fizic ajută şi la menţinerea unui bun tonus muscular, în special abdominal, acesta fiind foarte important atât în timpul sarcinii, deoarece asigură o bună contenţie şi poziţie a uterului gravid, cât mai ales în timpul naşterii, când contracţiile musculaturii abdominale se alătură contracţiilor uterine, asigurând expulzia fătului. O musculatură atrofiată sau atonă duce la expulzii prelungite, dificile, cu manevre obstetricale de extragere a fătului (forceps, vidextractor) şi la eventualele complicaţii materne şi fetale ce decurg din acestea.