Memoria bisericii în imagini

Originar din Dobrogea, şcolit la Seminarul mitropolitului Veniamin Costachi din Iaşi şi la Teologia din Bucureşti, după participarea ca voluntar la Războiul de reîntregire a neamului românesc, profesorul de Istoria Bisericii Române, Constantin Tomescu, a contribuit exemplar la realipirea bisericească a românilor din ţinuturile revenite la patria mamă: Basarabia şi Bucovina. A iubit mult aceste ţinuturi, deoarece, până la sfârşitul vieţii sale, a slujit Ortodoxiei din aceste ţinuturi, fiind sfetnic permanent ierarhilor Gurie Grosu şi Efrem Enăchescu de la Chişinău, dar mai ales lui Visarion Puiu de la Cernăuţi. În 1937 a fost ministru adjunct al Cultelor, fapt pentru care, în 1950, autorităţile comuniste l-au întemniţat în temuta închisoare a demnitarilor români de la Sighet. A fost eliberat în 1956, însă pentru o scurtă perioadă de timp. În 1958 era rearestat, anchetat timp de un an de zile şi condamnat de „justiţia populară“ pentru iniţierea unei mişcări politice anticomuniste. A fost eliberat abia în 1964. Între cele două detenţii, bătrânul profesor stătea cu sufletul în rugăciune la Schitul de la Podu Coşnei, din scumpa lui Bucovină.