Memoria Bisericii în imagini: Biserica ciobanului Bucur din Bucureşti
Nu există în capitala României o biserică cu un istoric mai controversat cum este cel al Bisericii Bucur de lângă Mănăstirea Radu-Vodă. Originea acesteia este fie legată de începuturile pierdute în negura istoriei ale Capitalei, de la un Bucur Ciobanul care ar fi întemeiat o aşezare din care s-a dezvoltat oraşul de mai târziu, fie din sec. XVI-XVIII, pe considerentul arhitectonic, ca un paraclis al mănăstirii din apropiere, fie ca un lăcaş de rugăciune din vremea bătăliilor purtate de voievodul Mircea cel Bătrân (1386-1418). Important de remarcat este faptul că locul ocupat de acest lăcaş, chiar până spre secolul al XX-lea, se afla în afara oraşului Bucureşti. Stilul rustic al acestui lăcaş, poate uşor neobişnuit, cu un frumos cerdac susţinut pe stâlpi de lemn, aminteşte de casele vechi româneşti. Totuşi, stilul mai păstrează ceva din arhitectura bizantină, în partea superioară având o turlă simplă cu streaşină lungă în formă de ciupercă. Uşile şi ferestrele poartă ancadramente montate la refacerea de la începutul secolului al XX-lea. Hramul acestui lăcaş de rugăciune este al „Sf. Atanasie şi Chiril“, amândoi luptători ai Ortodoxiei împotriva arianismului şi nestorianismului, combătute la primele sinoade ecumenice. La începutul secolului al XX-lea, biserica fost consolidată şi reabilitată cultului, mai ales cu sprijinul Asociaţiei „Patriarhul Miron“, astfel că la praznicul naşterii Sf. Ioan Botezătorul din 1938 avea să fie sfinţită de arhiereul Veniamin Pocitan. În 1987 a fost salvată de la demolare prin stăruinţele vrednicului de pomenire patriarh Teoctist la primarul Bucureştiului din acea vreme.