Memoria Bisericii în imagini: Duhovnicii Ortodoxiei româneşti în sec. al XX-lea: schimonahul Juvenalie de la Slatina

Juvenalie Bârsan schimonahul era de loc din Mălinii Fălticenilor şi a intrat în Mănăstirea Slatinei din jud. Suceava în anul 1923. Nu avea decât 26 de ani, dar sufletul său ardea pentru Hristos. Tăcut, singuratic, cu privirea mereu în jos, cu Psaltirea în desagă, fratele Ioan nu dorea nimic altceva decât să slujească lui Hristos. A fost tuns în călugărie după doi ani de încercări, iar cele mai mari nevoinţe ale lui erau: rugăciunea şi postul în chilie, tăcerea şi ascultarea afară din chilie. Nu şi-a îngăduit să guste carne, nici lapte, nici brânză, ci numai sâmbătă şi duminică, iar în celelalte zile legume şi numai după Vecernie. Niciodată nu mânca ziua până nu citea Psaltirea. Odată, stareţul l-a întrebat:

- Părinte Juvenalie, de ce te grăbeşti aşa spre chilie? Iar bătrânul a răspuns: - Mă aşteaptă Psaltirea şi nu o pot lăsa singură! În anul 1949 a primit marele şi îngerescul chip al schimniciei. În vara lui 1968, pe când părintele Juvenalie citea Psaltirea, deodată s-a luminat la faţă şi şi-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu!