Memoria Bisericii în imagini: Mănăstirea Antim, un stâlp al Ortodoxiei româneşti

Un capitol aparte din activitatea Mitropolitului Antim Ivireanu este indiscutabil mănăstirea ridicată de el, între 1713 şi 1715, în apropierea dealului pe care se afla noul sediu al Mitropoliei Ungrovlahiei din Bucureşti. Deşi era de origine georgiană, mitropolitul martir a fost printre oamenii Bisericii care au înţeles unitatea în diversitate ce caracteriza lumea ortodoxă la sfârşit de secol al XVII-lea şi început de secol al XVIII-lea. Legăturile tot mai multe şi mai intense dintre spaţiul românesc şi scaunele apostolice din Orient, dar şi provocările tot mai mari ale catolicismului într-un imperiu otoman caracterizat ca "bolnavul Europei" au fost principalele coordonate pe care Mitropolitul Antim le-a avut în activitatea sa polivalentă. Iar ctitoria sa este cununa acestei lucrări în folosul Bisericii. Mănăstirea ierarhului Antim avea un rol cultural important şi deopotrivă social în Biserica Ortodoxă. Totodată, activitatea Mitropolitului Antim denotă nivelul cultural superior la care ajunsese Ortodoxia din spaţiul românesc, care se pregătea să-şi afirme tot mai mult distincţia, apoi autocefalia într-o lume aflată în permanentă schimbare.