Migraţia aduce beneficii, dar şi neajunsuri

Fenomenul migraţiei creşte constant, de la un an la altul. Tot mai mulţi români pleacă la muncă în străinătate şi, în acelaşi timp, tot mai mulţi străini vin în România. În momentul de faţă, în România se află circa 60.000 de migranţi străini cu şedere legală. Apar, astfel, fenomene culturale noi, care trebuie bine gestionate. În următorii ani, vom asista, în România, la schimbări ale modului de viaţă al oamenilor sau la apariţia fenomenului de respingere a migranţilor. "Poziţia Organizaţiei Internaţionale pentru Migraţie (OIM) este că migraţia poate aduce beneficii tuturor părţilor, atunci când este eficient reglementată", spune doamna Elena Vasile.

Cum a evoluat fenomenul migraţiei în România în ultimii 20 de ani? Migraţia a fost un fenomen nou în România după decembrie 1989. Au fost mai multe valuri de plecări ale românilor. Fluxurile de emigranţi au fost mai mari decât cele de imigranţi. România a fost şi este încă o ţară-sursă şi o ţară de tranzit, şi în mai mică măsură o ţară de destinaţie. Urmare a aderării la Uniunea Europeană, se observă o tendinţă nouă în dinamica migraţiei în România: din ce în ce mai mulţi imigranţi din Asia, Orientul Mijlociu, Africa şi republicile desprinse din fosta Uniune Sovietică, migranţi care înainte doar tranzitau România vizând alte destinaţii, decid acum să rămână aici. Conform datelor oficiale, în momentul de faţă, pe teritoriul României se află circa 60.000 de migranţi cu şedere legală. În privinţa migranţilor ilegali, datele sunt mai puţin clare, aproximativ 4.000-5.000 de străini cu situaţie nereglementată sunt identificaţi anual pe teritoriul României. Probabil că numărul lor total ajunge undeva la 10.000-15.000 de persoane. O mare parte dintre aceştia rămân nereperaţi, aşadar, ei nu apar în statistici. Aveţi campanii de promovare a unor proiecte prin care sprijiniţi imigranţii să se reîntoarcă în ţările lor? Care sunt, pe scurt, intenţiile dumneavoastră, şi în ce măsură românii sau imigranţii din România vor avea de câştigat de pe urma acestor programe? Programele de returnare voluntară şi reintegrare ale Organizaţiei Internaţionale pentru Migraţie (OIM) au început în 1979. Iniţial, sarcina OIM era facilitarea transportului. Treptat, a dezvoltat programe de reintegrare, cu o gamă cuprinzătoare de servicii menite să contribuie la durabilitatea returnărilor. Această evoluţie reflectă, de fapt, evoluţia migraţiei de returnare şi includerea acesteia, de către tot mai multe guverne, în strategiile lor de gestionare a migraţiei. În perioada 1994-2010, OIM România a asistat 519 migranţi în cadrul programelor sale de returnare voluntară umanitară asistată. Două dintre proiectele pe care Organizaţia Internaţională pentru Migraţie le desfăşoară în România în 2011 acoperă deopotrivă sfera migraţiei legale şi a integrării migranţilor legali în societatea românească şi problematica migraţiei ilegale. Ambele proiecte sunt finanţate de Programul General "Solidaritatea şi Gestionarea Fluxurilor Migratorii", care are ca principal obiectiv partajarea echitabilă în Uniunea Europeană a responsabilităţilor de gestionare a migraţiei, în vederea punerii în aplicare a unor politici comune şi migraţiei şi a introducerii unei administrări integrate a frontierelor externe ale Uniunii. Proiectul "Consolidarea programelor de returnare voluntară asistată în România" contribuie la îmbunătăţirea măsurilor de repatriere voluntară umanitară implementate de Statul român. Proiectul promovează returnarea voluntară umanitară asistată ca alternativă la returnarea forţată în rândul migranţilor cu şedere ilegală pe teritoriul României. Proiectul include o componentă de consiliere directă a migranţilor luaţi în custodie publică în centrele Oficiului Român pentru Imigrări de la Otopeni şi Arad. Consilierea directă şi furnizarea de informaţii corecte sunt menite a ajuta migrantul să ia o decizie informată. Activităţile de informare şi consiliere sunt completate de cursuri vocaţionale vizând întărirea şanselor de reintegrare a migranţilor în ţara de origine după returnare. Publicul-ţintă al acestui proiect include: cetăţeni străini cu şedere ilegală pe teritoriul României; angajaţi ai Oficiului Român pentru Imigrări, care desfăşoară activităţi având legătură cu măsurile de repatriere voluntară asistată, reprezentanţi ai mass-media, organizaţii care lucrează cu diverse categorii de migranţi, publicul larg. În cadrul acestui proiect desfăşurăm o campanie de informare publică cu privire la avantajele returnării voluntare. Campania transmite publicului-ţintă informaţii despre existenţa programului de returnare voluntară şi a serviciilor oferite de acesta. Canalele de comunicare din cadrul campaniei includ presa scrisă, radiou, materiale de informare tipărite (pliante şi afişe) şi internetul. Campania radio promovează returnarea voluntară ca alternativă preferabilă returnării forţate. În cadrul campaniei, în perioada 14 februarie - 5 martie 2011, Radio România Actualităţi şi Europa FM difuzează patru spoturi radio bilingve (engleză-română, arabă-română, chineză-română şi turcă-română) destinate cetăţenilor străini cu şedere ilegală pe teritoriul României. Audienţa generală a spoturilor radio din cadrul acestei campanii de comunicare este preconizată a fi de peste 5.000.000 de persoane. Cei mai mulţi imigranţi sunt din Republica Moldova, Turcia şi China Este România o ţintă pentru migranţii din alte ţări sărace, fie din Asia, fie din America de Sud? Conform datelor oficiale, majoritatea migranţilor cu drept de şedere legală aflaţi pe teritoriul României provin din Republica Moldova (28%), Turcia (17%), China (15%) şi Siria (4%). În ceea ce priveşte migranţii ilegali, datele publice disponibile sunt din 2009 şi se referă la numărul de decizii de returnare, emise de autorităţile române. Conform acestor statistici, 33% dintre deciziile de returnare au fost emise pentru cetăţeni chinezi, 26% pentru cetăţeni turci şi 12% pentru cetăţeni ai Republicii Moldova. Numărul migranţilor din America de Sud aflaţi pe teritoriul României, legal sau ilegal, este redus. Cum va evolua acest fenomen în viitor, se va extinde pe alte spaţii? Migraţia este unul din fenomenele globale majore, în contextul posibilităţilor de transport actuale, mult mai variate şi mai ieftine decât în deceniile trecute, al circulaţiei informaţiilor, al tensiunilor sociale, conflictelor inter şi intrastatale şi, nu în ultimul rând, în contextul situaţiei economice precare. Migraţia a existat în toate timpurile. Schimbările sociale şi evoluţia generală a societăţii au făcut din migraţia internă şi externă unul dintre marile fenomene umane ale lumii contemporane. Deplasările sub forma migrării individuale şi colective, temporare sau permanente, spontane sau forţate, interne sau externe, au schimbat, practic, faţa planetei. Migraţia aduce modificări socio-economice şi culturale, ceea ce determină modificări temporare sau definitive a realităţii umane, migraţia schimbă modul de viaţă, caracterul şi dinamica grupelor sociale, atât ale celor care migrează, cât şi ale celor care primesc migranţi, ceea ce duce la o continuă reajustare a organizării sociale, la potenţiale probleme de asimilare sau respingere. Uniunea Europeană, ca spaţiu comun, continuă să intereseze din ce în ce mai mulţi migranţi din spaţiul estic. Familii care se destramă, copii rămaşi singuri acasă În ce măsură credeţi că migraţia ar putea aduce şi beneficii României? Când vorbim de beneficiile migraţiei, trebuie să ţinem cont de ambele direcţii ale acesteia, pe de o parte, emigraţia, pe de alta, imigraţia, şi să avem în vedere atât individul, cât şi comunitatea. Migraţia aduce deja beneficii familiilor emigranţilor români şi comunităţilor, precum şi întregii economii româneşti, dacă vorbim despre românii plecaţi la muncă în Europa şi banii pe care aceştia îi trimit acasă. Sumele considerabile pe care aceştia le generează anual sprijină consumul local şi macrostructura economică. Din nefericire însă, acelaşi fenomen are şi consecinţe negative: familii care se destramă, copii rămaşi singuri acasă, în grija rudelor sau în grija bunicilor şi, poate la fel de important, întreprinzători care nu mai au pe cine angaja în condiţiile salariale din România. Acest ultim aspect afectează în mod deosebit nivelul de la baza economiei, respectiv micile întreprinderi care sunt legate foarte strâns de viaţa comunităţilor lor. Rămânând doar la aspectul financiar, imigraţia, la rândul ei, este benefică fie doar şi prin acoperirea locurilor de muncă rămase vacante, ceea ce asigură funcţionarea unor întreprinderi româneşti, dar şi plata taxelor şi impozitelor aferente, lucru care, de exemplu, alimentează bugetul pentru pensii. Şi aici, însă, există posibilitatea exploatării migranţilor, a disruperii vieţii comunităţii, a multor drame personale care se reflectă asupra mediului social înconjurător. Dacă privim problema din prisma migranţilor din ambele categorii, un lucru devine foarte evident, şi anume că, atât pentru unii, cât şi pentru ceilalţi, motivul plecării de acasă este întotdeauna speranţa unei vieţi mai bune. Evitarea efectelor negative se poate face doar cu o reglementare strategică a migraţiei. Poziţia Organizaţiei Internaţionale pentru Migraţie este că migraţia aduce beneficii tuturor părţilor atunci când este eficient reglementată. Fenomenul migraţiei poate genera beneficii şi pentru români, şi pentru imigranţi Migraţia va duce şi la mutaţii de populaţii, de etnii, de segmente sociale, în spaţiul românesc? Vor veni la noi mai mulţi oameni de altă naţionalitate? Cum se vor aşeza românii până la urmă, când această perioadă de intense migraţii se va mai calma? Migraţia e un fenomen general în societăţile moderne, care a luat amploare în ultimele decenii. Au existat perioade mai intense sau mai calme, în funcţie de fenomenele sociale, economice şi culturale din diferitele epoci şi etape istorice pe care le-a parcurs omenirea. Globalizarea economiei şi a politicii, continua fuziune a factorilor de ordin cultural, scurtarea distanţelor prin dezvoltarea explozivă a mijloacelor de comunicare şi prin disponibilitatea mijloacelor de transport rapid şi ieftin fac ca migraţia, mai ales cea nereglementată, să fie întotdeauna greu de separat ca fenomen regional sau de controlat prin mijloace naţionale. În România înregistrăm o dinamică cu o creştere lentă, dar relativ constantă, a migraţiei. Există regiuni care au fost, de-a lungul istoriei, şi continuă să fie expuse intens la acest fenomen, găzduind comunităţi numeroase de migranţi şi fiind constant în contact cu alte culturi, mă refer aici la zone cu comunităţi numeroase de migranţi aparţinând unui număr mare de naţionalităţi, precum Bucureşti, Timişoara, Sibiu sau Constanţa. Prin contrast, există zone ale ţării în care migraţia şi apariţia unor comunităţi de migranţi reprezintă un fenomen mai recent. În aceste zone, populaţia şi oficialităţile sunt în mai mică măsură obişnuiţi să aibă de-a face cu migranţii, să îi ajute în a se integra şi în a le oferi sprijin, în vederea soluţionării problemelor cu care se confruntă şi în accesarea drepturilor lor. Ce politici de migraţie ar putea fi implementate la noi, în beneficiul majorităţii? În mod evident, este nevoie de politici inteligente, menite să faciliteze integrarea socială a migranţilor cu drept de şedere pe teritoriul ţării noastre, să asigure asistenţă umanitară adecvată şi suport pentru migranţii care, din varii motive, se află ilegal în România. Acest lucru trebuie însoţit şi de protejarea emigranţilor români, în mod deosebit a celor temporari, care pleacă doar pentru o şansă mai bună pentru ei şi familiile lor, şi a căror muncă aduce venituri mari României. În cazul străinilor aflaţi în România, aşa cum chiar nouă, românilor, ne este adesea greu să ne obţinem drepturile, cu atât mai dificil este acest lucru pentru migranţi. Unul dintre principiile de bază care guvernează activitatea OIM este "migraţie în beneficiul tuturor". Adică un set de politici, cum spuneam, inteligent formulate, ţinându-se cont de interesele şi nevoile tuturor părţilor vizate, care să transforme fenomenul migraţiei în România într-un fenomen generator de beneficii atât pentru români, cât şi pentru oaspeţii noştri, migranţi din alte ţări. Implicarea Bisericii în asistenţa pentru migranţi - o condiţie esenţială pentru buna funcţionare a întregii comunităţi în care aceştia ajung În ce măsură Biserica ar putea să se implice în programele pe care le desfăşoară Organizaţia Internaţională pentru Migraţie în România? Biserica a avut, are şi va continua să aibă un rol extrem de important în tot ceea ce înseamnă problematica de ordin social, cultural şi spiritual. Biserica a fost dintotdeauna un liant în construirea şi menţinerea comunităţilor. Migraţia conduce la modificări socio-economice şi culturale importante: schimbă percepţia migranţilor şi a membrilor comunităţilor-gazdă asupra lumii, generează experienţe sociale, transformă modul de viaţă şi caracterul migrantului şi are un impact semnificativ în ceea ce priveşte dinamica grupurilor sociale, atât a celor care migrează, cât şi a celor care primesc migranţi. În majoritatea statelor Uniunii Europene există structuri ale Bisericii care acordă asistenţă migranţilor, legali sau ilegali, şi în special migranţilor vulnerabili: copii, mame singure, migranţi cu probleme de sănătate sau vârstnici. Biserica poate fi unul dintre cei mai importanţi parteneri în programele de asistenţă pentru migranţi. Aceşti oameni se află în situaţii dificile, sunt departe de casă, de familie, se află într-un spaţiu străin, deseori într-o cultură extrem de diferită de cea din care provin, au nevoie de sprijin şi de confort spiritual pe care, indiferent de denominarea lor religioasă, Biserica le poate oferi. Implicarea Bisericii în asistenţa pentru migranţi este, aşadar, o condiţie esenţială pentru buna funcţionare a întregii comunităţi în care aceştia ajung. Elena Vasile, carte de vizită Elena Vasile este ofiţer de informaţii publice la Organizaţia Internaţională pentru Migraţie (OIM), Misiunea în România. S-a alăturat echipei OIM în august 2010, în calitate de Public Information Officer şi Project Assistant, responsabil de relaţia cu presa şi campaniile de comunicare în cadrul programului "Consolidarea programelor de returnare voluntară asistată în România". De profesie psiholog, Elena Vasile a urmat cursuri de specializare în pedagogie, psihologie clinică şi psihologie organizaţională. Experienţa sa de lucru include relaţii publice, marketing, business development, project management, evaluare, training şi dezvoltare de personal etc. Are peste şase ani experienţă de lucru în domeniul ONG (GRADO & Penal Reform International), fiind implicată în numeroase proiecte în domeniul justiţiei penale, probaţiune, reintegrarea socială a deţinuţilor, programe de suport pentru categorii defavorizate şi/sau aflate în dificultate (victime ale violenţei domestice, persoane dependente de droguri, copii, deţinuţi etc.). "În România înregistrăm o dinamică cu o creştere lentă, dar relativ constantă, a migraţiei. Există regiuni care au fost, de-a lungul istoriei, şi continuă să fie expuse intens la acest fenomen, găzduind comunităţi numeroase de migranţi şi fiind constant în contact cu alte culturi, mă refer aici la zone cu comunităţi numeroase de migranţi aparţinând unui număr mare de naţionalităţi, precum Bucureşti, Timişoara, Sibiu sau Constanţa." - Elena Vasile