Milostenia - rodul iubirii de aproapele

Arhimandrit Ioanichie Bălan, Patericul Românesc, Ediția a VI-a, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2011, pp. 504-505

„Cea mai mare faptă bună a mitropolitului Iosif Naniescu, prin care se făcuse tuturor cunoscut și iubit, era milostenia, marea sa operă de caritate creștină. El avea ușa și mâna deschise pentru milă. Pe lângă cerșetorii din oraș, el îi ajuta mai ales pe elevii și studenții săraci. În fiecare an îmbrăca zeci de elevi și studenți și-i hrănea la bucătăria mitropoliei. Alte sute dintre ei primeau bani pentru cărți și taxe școlare. Exemplul său a fost urmat și de alți slujitori ai catedralei, precum au fost monahul Ilarion Radu, arhidiaconul Varlaam Arghirescu, arhimandritul Ioanichie Grădinaru și alții.

Zicea unul din ucenicii săi:

– Mila față de săraci a mitropolitului Iosif Naniescu a ajuns proverbială în Moldova și în toată țara. Zilnic veneau zeci de nevoiași pentru a primi milă din mâinile lui. La început singur se cobora din chilie jos pe trepte, în mijlocul celor o sută de săraci. Îi mângâia cu vorba, îi binecuvânta și le împărțea bani. Niciodată nu dădea săracului mai puțin de o pâine. Bani pentru o pâine!, acesta era principiul lui. Dacă termina banii mărunți, scotea de prin buzunare bani mari și pe toți îi alina. Apoi urca sus în chilia lui de rugăciune și de citire. Când era bătrân și slab, nu mai cobora, ci arunca mila sa săracilor din balconul casei.

Spunea iarăși același ucenic:

– Aceasta era milostenia lui în zilele de lucru. Duminica, mitropolitul împărțea astfel mila: dădea punga cu bani anume destinați Părintelui Visarion Boboc, iconomul mitropoliei. După slujbă, iconomul se așeza în portița din dos a mitropoliei. Pe acolo treceau toți săracii și își primeau ajutor de la părintele lor duhovnicesc.

Așa împărțea zilnic mitropolitul Iosif leafa sa la săraci.

Spunea ucenicul și acestea:

– Lunar venea la el pentru milă și Barbu Lăutaru, vestitul cântăreț din Iași, și primea milă. La urmă, mitropolitul Iosif cerea să-i cânte stihira din Postul Mare: Nu mă pedepsi, Stăpâne... În fiecare vineri venea și evreul Rubenșaft pentru milă. Cu ajutorul mitropolitului și-a învățat fiul carte, a ajuns doctor și s-a creștinat. Un alt evreu din Iași venea din trei în trei ani numai la el pentru ajutor. Cu ajutorul mitropolitului Iosif - zise el la urmă - mi-am putut mărita cele trei fete. Prin aceasta, păstorul cel bun imita pe Sfântul Ierarh Nicolae.

Într-o sărbătoare, spunea ucenicul, ieșind mitropolitul din biserică, cu boierii orașului în jurul lui, l-au înconjurat săracii. Iar el, ca să-și ascundă fapta bună, le arunca milă și le zicea cu asprime:

– La boieri, la boieri, care au luat zestrea Bisericii, zestrea voastră...! Ce veniți la noi?

În tot timpul anului, mitropolitul Iosif ajuta elevi și studenți de toate vârstele, fără alegere. Le dădea hrană, le plătea taxele școlare, le dădea bani de cheltuială, susținea studenți din salariul său în țară și peste hotare. Sala de mese de lângă bucătăria mitropolitului era adevărată cantină de școală.”

(Cuvinte ale sfinților români, pr. Narcis Stupcanu)