Un exemplu între iubitorii de aproapele

Arhimandrit Ioanichie Bălan, Patericul Românesc, Ediția a VI-a, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2011, pp. 407; 412

„Blândețea inimii sale și iscusința în Sfintele Scripturi au făcut din arhimandritul Neonil (Buzilă) un duhovnic renumit în Mănăstirea Neamț și în toată Moldova. Mai ales la Iași, cât a fost preot la catedrală, ajunsese duhovnic și sfetnic de taină atât domnitorului și mitropolitului, cât și la o mare parte din locuitorii orașului. Bogați și săraci, mireni și călugări, învățați și oameni simpli, țărani și orășeni, toți îl căutau și își hrăneau sufletul din învățăturile sale, căci era dulce la cuvânt și la toți primit și iubit.

Odată a alergat la arhimandritul Neonil un datornic din oraș care datora Mitropoliei suma de 40.000 de lei, rugându-l să mijlocească pentru iertarea lui. Deci, văzând părintele sărăcia datornicului, a mijlocit la Mitropolitul Veniamin și i-a iertat toată datoria.

(Se adresa ucenicilor astfel):

(...) – Să cinstim din tot sufletul pe sfinții cei din fiecare zi și mai ales să ne sârguim, pe cât ne va fi cu putință, spre urmarea petrecerii lor. Că, făcând aceasta, ne vom învrednici a fi moștenitori desfătării celei veșnice și Împărăției cerești în Hristos, Domnul nostru.

(...) În toamna anului 1852, marele stareț Neonil, simțindu-și aproape obștescul sfârșit, a încredințat Mitropolitului Sofronie Miclescu testamentul său, însoțit de aceste ultime cuvinte:

Eu mor supărat pe sinemi că am purtat cu nevrednicie numele unuia dintre apostolii cei mici ai Domnului. Sfârșind dar până la a doua venire a Domnului toată voroava cu înalt preasfinția voastră și cu tot omul, întreind și împătrind lăcrimioara și nevrednica mea rugăciune ca să nu uitați de mine și de frățimea aceasta. Binecuvântați această călătorie veșnică a mea, iertați-mă, dezlega­ți-mă și Dumnezeu să ne învrednicească ca să ne vedem cu toții întru împărăția Tatălui Celui veșnic, întru bucuria Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos și întru luminarea darului Preasfântului și de viață făcătorului Duh Sfânt. Amin.”

(Cuvinte ale sfinților români, pr. Narcis Stupcanu)