Minunile tăinuite ale Maicii Domnului de la Giurgeni

Mănăstirea Giurgeni e asemeni Betleemului, Ghetsimaniului și Tinosului la un loc. Mai puțin cunoscută, aflată într-una dintre cele mai sărace locații ale României, abundă în har. Acest har vine de la icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului. De peste două secole Născătoarea de Dumnezeu nu încetează să lucreze uimind prin minunile pe care le săvârșește celor care vin cu credință și smerenie la Giurgeni. 

Pentru mine Mănăstirea Giurgeni a fost o reîntoarcere în timp. Am pășit aici pentru prima dată cu mai bine de douăzeci de ani în urmă, pe când eram reporter la un ziar laic. Trimisă în căutare de senzațional de către redactorul-șef, am descoperit un loc smerit unde oamenii veneau să se roage. Pentru că subiectul a fost prea banal atunci, povestea mănăstirii nu a ajuns niciodată în acel ziar. „Banalul minunilor” lucrate de Maica Domnului în acest loc nu a atins inima șefilor mei. Însă eu am continuat să merg la Giurgeni la Maslul de la miez de noapte și minunea s-a produs încet în inima mea. După toți acești ani de lucrare lăuntrică Maica Domnului m-a chemat din nou în mănăstirea sa pentru a-mi descoperi senza­ționalul dincolo de banal.

Pentru că nu dorea să ajungă pe prima pagină a ziarelor, părintele Antonie, starețul mănăstirii din perioada anilor ‘90 nu a suflat nici o vorbă despre minunile ce se petreceau la icoana Născătoarei de Dumnezeu. Într-o noapte, sau mai bine zis spre ­zorii zilei, căci slujba Sfântului Maslu la Giurgeni se termina spre dimineață, părintele Antonie a avut un vis în care i s-a arătat Sfântul Nicolae. „Se afla în biserică, iar sfântul i-a spus să privească spre icoana Maicii Domnului. În acel moment, trei rândunele au zburat pe aceeași linie, cu aceeași bătaie de aripi în fața Măicuței. Sfântul i-a spus: «Când te vei trezi, să vii la icoană, căci vei găsi ceva schimbat la Maica Domnului»”, îmi poves­tește cu lacrimi în ochi părintele Nicolae, actualul stareț al mănăstirii. Și cum altfel când gheronda al său a plecat la cele veșnice lăsându-l stareț în locul său la vârsta de 29 de ani. „A doua zi, părintele Antonie a constatat că pe lângă cei doi ochi, pe chipul Maicii Domnului, sub ochiul stâng, mai apăruse pictat încă un ochi, mult mai mic și oarecum înclinat. Aceasta a fost prima transformare a icoanei”, continuă părintele Nicolae. Doi ani mai târziu, tot într-o noapte după săvârșirea Sfântului Maslu, s-a produs o nouă transformare a icoanei. „Vreme de un an a tot venit la slujba Sfântului Maslu o familie de medici din Vaslui care aveau un copil de 8 ani, surdomut din naștere. Erau foarte îndu­rerați. Într-o noapte, pe când se închinau în biserică, micuțul se întoarce către mama lui și îi spune: «Ridică-mă sus să sărut pe Maica Domnului». Au fost primele cuvinte pe care le-a rostit. Următoarele cuvinte ale copilului au fost acestea: «Maica Domnului a spus că să trec pe dedesubt». Pentru că pe atunci icoana se afla pe un alt baldachin, nu exista posibilitatea de a se trece pe sub icoană, așa cum se face astăzi”, continuă să îmi povestească părintele Nicolae. După terminarea slujbei Sfântului Maslu, atunci când oamenii se retrăseseră deja la casele lor, părintele Antonie s-a închinat la icoana Maicii Domnului cu gândul de a se retrage la odihnă. A observat atunci că lângă gura Preacuratei, chiar deasupra, apăruse o gură mai mică.

Icoana care aude cu trei urechi

Nici atunci părintele nu a făcut reclamă minunilor ce se petreceau la icoană. Cei care l-au cunoscut povestesc că era de o discreție, smerenie și discernământ demne de pateric. Maica Domnului a continuat să lucreze tainic prin icoana sa de la Giurgeni până în anul 2002 când, probabil pentru a întări credința oamenilor, a mai dat un semn. Și de data aceasta a lucrat tot printr-un copil. „Pe toată perioada verii a venit la slujbe un băiat al cărui tată era cadru militar în Afganistan. Lua un scăunel, se ducea la icoana Maicii Domnului și se ruga pentru tatăl lui. Într-una din zile îi spune părintelui: «Dar de ce Mântuitorul are două urechi?» I-a explicat că e normal să aibă două pentru că, iată, și noi avem două urechi. Însă, când a privit mai atent la icoană, părintele a observat că pe partea stângă a obrazului Mântuitorului mai apăruse o ureche. Așadar, astăzi, se poate constata că Maica Domnului are trei ochi și două guri, iar Mântuitorul trei urechi”, mărtu­risește părintele Nicolae. Nu pentru că nu ar fi crezut în aceste transformări miraculoase, însă și pentru a documenta existența oricărui dubiu, actualul stareț al mănăstirii a supus icoana unei analize de specialitate. Așa se face că, după o cercetare minuțioasă, Ana Dobjanschi, cercetător onorific al Muzeului de Artă al României, avea să constate că pictura actuală a icoanei de la Giurgeni nu a suferit repictări sau intervenții ulterioare asupra picturii originale. Această analiză a spulberat dubiul că vreo pictură anterioară ar fi ieșit la suprafață cu timpul. Pur și simplu, atunci când a fost cazul, Maica Domnului le-a arătat oamenilor că vede durerea lor și că poate vindeca neputințele.

Paftalele Maicii Domnului

Deși părinții de la Giurgeni au știut mereu că icoana Maicii Domnului este făcătoare de minuni, după anul 2018 au început să iasă la suprafață informații noi. La inițiativa părintelui Nicolae, actualul stareț, s-au demarat o serie de lucrări de restaurare a bisericii. Așa se facă că părintele a găsit în podul acesteia o comoară ascunsă sub un morman de pământ peste care erau puse două covoare. Trei icoane mari și o ladă de dimensiuni relativ mici au ieșit la lumină după mai bine de jumătate de secol, dezvelind mai multe obiecte prețioase, printre care câteva cruci cu o vechime de aproape două secole. Și mai uimitor a fost că s-au găsit o serie de obiecte care în trecut fuseseră agățate la icoana Maicii Domnului, așa cum e obiceiul și în Grecia, după vindecări. Însă, alături de pandantivele de argint în formă de mâini, picioare sau ochi, părintele a găsit și șapte perechi de paftale ce fuseseră dăruite icoanei Maicii Domnului. Este cunoscut că în vechime nu oricine avea dreptul de a purta paftale și că acest însemn era o recunoaștere a originii boierești. Minunile săvârșite de Preacurata pentru boierii locului rămân necunoscute, însă paftalele păstrate astăzi în micul colț muzeal al mănăstirii nu fac decât să întărească legătura pe care nobilimea țării o avea odată cu Maica Domnului. Am colindat multe mănăstiri cu icoane făcătoare de minuni prin lume, însă, până azi, icoana de la Giurgeni rămâne singura cu paftale în spațiul ortodox. E ca o punte peste timp și o mărturie că Preasfânta ne așteaptă pe toți indiferent de statutul social. Dar este posibil ca această legătură cu clasa boierească a țării să se fi realizat la Giurgeni și prin una dintre fostele starețe, arhimandrita Xenia Sion.

Salba cu bani de aur, reînnoită

Însă descoperirile minunate nu s-au oprit aici. Pentru că părintele Nicolae e foarte dedicat Maicii Domnului, așa cum era de așteptat, noua dezvăluire a venit cumva tot printr-o iniția­tivă a acestuia. La scurt timp după ce a devenit stareț, cu gândul de a alcătui o monogramă mai detaliată a mănăstirii, a început o cercetare a documentelor de la Arhiva Națională din București. După aproximativ 4 ani și 500 de dosare bu­chisite, a găsit nu doar men­țiuni clare despre anumite obiecte valoroase ale mănăstirii, care au fost pierdute în negura vremii, atunci când aceasta a fost închisă, dar și însemnări referitoare la minunile săvârșite prin icoana de la Giurgeni. Cele mai numeroase erau cererile pentru naștere de prunci. Și mai uimitor a fost când părintele Nicolae a descoperit că în trecut icoana „purtase” două salbe cu 152 de bănuți din aur, dintre care o parte din perioada de domnie a împăratului Napoleon. Așa se face că, tot la iniția­tiva părintelui Nicolae, cu binecuvântarea Înaltprea­sfințitului Părinte Ioachim, ierarhul locului, icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Giurgeni a fost „dezbrăcată” de îmbrăcămintea de argint. „Se cunoaște din actele vechi ale mănăstirii că la 6 aprilie 1831, sub oblăduirea stareței Veniamina Schimonahia, icoana Maicii Domnului a fost îmbrăcată și ferecată în mantie de argint poleită cu aur. Am dorit foarte mult să redăruiesc icoanei Maicii Domnului strălucirea de altădată. În toamna anului 2018, cu binecuvântarea Părintelui Arhiepiscop Ioachim, am dat jos îmbrăcămintea din argint a icoanei, care era într-o stare oarecum degradată, și am dus-o la Centrul Patriarhal de la Moscova pentru restaurare. Cu acea ocazie au mai fost adăugate câteva elemente pe care nu le avea, și anume cele două cruci de la coroana Mântuitorului și a Maicii Domnului, care erau rupte, și pietrele pre­țioase. Cu acea ocazie s-a observat că pictura chipurilor Maicii Domnului și Pruncului Iisus s-a păstrat într-o stare relativ bună de conservare, fără a se observa prezența unui repeter sau inter­venții ulterioare asupra picturii originale. Ca un act de reparație și dreptate pentru Maica Domnului, am hotărât să redăm icoanei cele două salbe pierdute la desființarea mănăstirii, însă într-o formă nouă”, îmi povestește ­părintele Nicolae conducându-mă să mă închin icoanei. Salba cea nouă cu bănuți din aur e gestul de reparație pentru perioada de prigoană prin care a trecut inclusiv icoana și nu doar maicile din mănăstirea de la Giurgeni. „A fost gata și montată anul acesta pe icoană, la 66 de ani de la închiderea mănăstirii. Fiecare monedă poartă pe ea inscripția MG, abrevierea așezării noastre. A fost un gând de prevenție, căci dacă cele două salbe ale Măicuței ar fi avut vreo inscripție, ar fi fost mai ușor de reperat în negura vremii”, continuă părintele Nicolae.

Milostivirea Preacuratei

E de la sine înțeles că la Mănăstirea „Nașterea Maicii Domnului” de la Giurgeni, totul, absolut totul se petrece sub atenta oblăduire a Stăpânei cerului. Mai mult, deși lucrarea părintelui stareț Nicolae e una cotinuă, totul este pus în seama Maicii Domnului. Mi-a povestit cum, prin anul 2013, fostul stareț, părintele Antonie, i-a dat sub ascultare proiectul de a împodobi brâul superior al bisericii cu 33 de icoane ale Preacuratei, lucrate în mozaic. Găsirea meșterului care să realizeze lucrarea nu a fost cea mai mare provocare, ci, în fapt, a finanțatorilor. Părintele s-a strofocat, s-a rugat, iar într-o noapte a visat-o pe Maica Domnului aruncând bani spre mănăstire dintr-un cufăr plin cu galbeni. „Te voi ajuta să faci icoanele, însă trebuie să pictezi așa cum mă vezi icoana mea, «Econoama». Și să pui icoana aceasta sus în brâu pe ­biserică”, i-a spus Preasfânta ­părintelui. În mai puțin de o săptămână, părintele avea finan­țatorii pentru costisitorul proiect. La scurt timp, icoana Maicii Domnului „Econoama“ a fost pictată de o maică de la Mănăstirea Tisa Silvestri, cu mult post și rugăciune. Dar poate cea mai mare lucrare printre toate cele minunate care se întâmplă la Giurgeni este grija față de oameni. În perioada comunistă, satul Giurgeni s-a dezvoltat mult în jurul mănăstirii, pe atunci închisă. Biserica a servit ca parohie, iar oamenii s-au atașat de acest loc. Pentru că satele din jur sunt foarte sărace, fiind considerate în ultimii 30 de ani pol al sărăciei în România, era necesar ca lucrarea mănăstirii să fie una pastorală. Așa se face că, anual, mănăstirea acordă 17 burse pentru tineri din satele apropiate. Unii dintre ei sunt studenți la Medicină, iar alții la Teologie sau elevi la liceele din orașul Roman. „Toate serviciile religioase sunt gratuite, nici măcar taxa anuală nu o pretindem filiilor Băneasa, Petrosu și Solca, ce sunt în grija mănăstirii. S-a constatat o mare nevoie de îngrijire a celor trei comunități, unde au pătruns foarte mult cultele neoprotestante. Și atunci, ca să putem să-i ținem la hotar, am început să dezvoltăm multe proiecte sociale. Datorită acestor eforturi, în ultimii doi ani, cel puțin 40 de familii s-au reîntors la Biserica Ortodoxă”, povestește părintele Nicolae. Tot din nevoia de a ajuta sufletele ce locuiesc în satele apropiate mănăstirii s-a demarat construcția unui așezământ medico-social pus sub protecția Sfântului Nectarie. Acest centru va avea cabinete ­medicale și va funcționa drept centru de diagnostic și indicații terapeutice. Pentru că necesitatea o cere, părintele Nicolae a avut inițiativa de a înființa și un centru de terapie pentru dependințe, în special alcool, dar și droguri. Acestuia i se va mai adăuga pe viitor un cabinet de terapie pentru copiii cu ADHD și autism. Cealaltă jumătate a clădirii, aflată în construcție, se dorește a fi dedicată unor săli de studiu și me­ditații pentru limba română și matematică copiilor din satele învecinate. „Ne propunem să avem un parteneriat cu Direcția de Asistență Socială a județului. În cazul în care un copil este luat dintr-o familie cu risc și nu au unde să-l ducă, vom crea premisele pentru a fi adus aici. O parte din personalul monahal al mănăstirii noastre este deja specializat pe partea de asistență socială”, aflu de la părintele Nicolae în timp ce mă conduce spre biserică pentru a-mi arăta fresca la care se lucrează în prezent. Urcăm pe schele și îmi povestește cu bucuria unui copil cum a dat jos catapeteasma veche ce stătea să cadă. În locul acesteia a fost turnată altă catapeteasmă, acoperită ulterior cu icoane lucrate exclusiv în mozaic din piatră. Din 2018, când părintele a preluat mănăstirea, și până în prezent s-a dat jos toată tencuiala până la cărămidă, s-a pus încălzirea prin pardoseală și a fost executată fresca din Altar. În prezent se lucrează în frescă cei patru evangheliști. De când a preluat stăreția, părintele Nicolae aleargă încontinuu să înmulțească talanții pe care Maica Domnului i-a aruncat din cufărul ei, spre mănăstire, în visul pe care l-a avut în anul 2013. Ziua spovedește zeci și zeci de cre­dincioși, unii veniți de prin cele mai îndepărtate colțuri ale țării. Noapte de noapte liturghisește, căci acela e singurul său timp de răgaz. Printre alte atribuții mai are și funcția de exarh al Arhi­episcopiei Romanului. Aproape că te întrebi când reușește să se ocupe de toate aceste înnoiri. Însă, pentru că la Giurgeni Maica Domnului e stăpâna, poate mai lesne e de înțeles că în spatele lucrării oamenilor se află nimeni alta ­decât Împărăteasa cerului și a pământului.