Mitropolitul Nicolae Bălan al Ardealului şi guvernarea antonesciană

După evenimentele din ianuarie 1941 şi scoaterea legionarilor de la guvernare, mitropolitul Nicolae Bălan al Ardealului avea o deschidere mai mare la oficialii regimului antonescian.

Mitropolitul era hotărât să apere interesele Bisericii atât printr-un dialog permanent cu noul Guvern, cât mai ales prin nominalizarea unor personalităţi ortodoxe ardelene ca titulari la Subsecretariatul de Stat pentru Culte, cel care superviza activitatea confesională în statul român. Iniţial, la Culte a fost numit teologul Ioan D. Sandu, apoi profesorul Aurel Popa, amândoi fiind direct interesaţi pentru promovarea unei politici confesionale cât mai echilibrate, care să rezolve neajunsurile cu care Biserica Ortodoxă Română se confruntase în perioada interbelică. Prin activitatea celor doi miniştri, cât şi prin dialogul permanent purtat cu mareşalul Ion Antonescu şi viceprim-ministrul Mihai Antonescu, mitropolitul avea în vedere stoparea prozelitismului catolic şi sectar, păstrarea autonomiei Bisericii, dar şi afirmarea acesteia în noua configuraţie politică a României. De multe ori, mitropolitul era solicitat de reprezentanţii Guvernului antonescian pentru consultări în privinţa proiectelor de reformă din învăţământul teologic sau pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii. Acelaşi mitropolit a fost cel care a intervenit pentru salvarea evreilor de la Holocaust, cum la fel a făcut misionarism în Transnistria pustiită de ateismul bolşevic.