Mitropolitul Visarion Puiu și cele 760 kg de aur „investite” în filantropie
A devenit o frumoasă obișnuință ca în fiecare an, la sfârșit de Făurar, să-l comemorăm pe unul dintre cei mai cunoscuți ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române din perioada interbelică, Mitropolitul Visarion Puiu. Având în vedere că în 27 februarie se împlinesc 141 de ani de la nașterea sa, iar în toamna acestui an, dedicat comemorării marilor filantropi ortodocși români, 85 de ani de la alegerea lui în scaunul mitropolitan de la Cernăuți, ne propunem să realizăm o succintă radiografie a lucrării sale filantropice ca Mitropolit al Bucovinei.
Opera de binefacere, sprijinirea instituţiilor de interes social şi cultural, a constituit o preocupare constantă a ierarhului. La Cernăuţi, nevoile materiale deveniseră foarte mari. De aceea, cu chibzuinţă şi spirit gospodăresc, a urmărit ajutorarea a cât mai multe obiective şi proiecte social-filantropice și culturale. Biserica are menirea de a acorda nu numai asistenţă duhovnicească membrilor ei, ci şi materială, atunci când împrejurările o cer. O Biserică, ignorând cererile de ajutor ale păstoriților săi, nu este Biserică. Acest lucru l-a înţeles foarte bine Visarion Puiu şi nu numai că l-a înţeles, dar l-a şi pus în practică. Filantropia în timpul păstoririi sale la Cernăuţi a cunoscut aspecte deosebite. Anual se prevedeau în bugetul Mitropoliei Bucovinei sume dedicate special operei de binefacere, adică întrajutorării bătrânilor, orfanilor, bolnavilor. Pe lângă această mântuitoare tradiţie, vlădica Visarion a sprijinit în mod indirect angajaţi ai mitropoliei, ai Fondului religionar, ţărănimea (amintim doar un exemplu: din aprilie 1936 şi până-n ianuarie 1939, ţăranii bucovineni au primit cu titlu gratuit aproape 90.000 mc de lemn de foc şi construcţie), pe tinerii studenţi şi seminarişti. La fiecare sărbătoare de Sfintele Paşti şi Crăciun, Mitropolia organiza o masă festivă destinată atât săracilor din oraşul Cernăuţi, cât şi copiilor orfani. Spiritul caritabil al Mitropolitului Visarion s-a arătat şi în faptul că a avut permanentă grijă de cei care au slujit sau slujeau Bisericii: preoţi şi cantori bisericeşti, activi ori retraşi la pensie, funcţionari ai aparatului administrativ al Mitropoliei şi Fondului bisericesc, instituție care administra toate suprafețele forestiere și funciare ale eparhiei, furnizând sumele necesare operei filantropice. Numeroase clădiri zidite pentru susținerea activităților culturale și social-filantropice stau mărturie dinamismului cu care ierarhul acționa în sprijinul celor defavorizați: imobile pentru românii săraci, muncitori în Cernăuți, Palatul Cultural din capitala Bucovinei, numeroase școli în mediul rural, căminul pentru pelerini de la Mănăstirea Putna, Casa Bumbac, bolnițe în mănăstiri, aziluri pentru vârstnicii singuri și săraci din Bucovina, aziluri pentru preoții sau preotesele văduve din eparhie, orfelinate sunt doar câteva dintre acestea. Lor li se adaugă numeroasele donații făcute organizațiilor social-culturale, bibliotecilor parohiale și mănăstirești, monumentelor istorice şi de arhitectură din cuprinsul eparhiei. Să adăugăm bursele acordate multor tineri români pentru studii universitare în ţară sau străinătate, precum și sumele importante dăruite Armatei române.
Iată pe scurt câteva din activităţile filantropice ale Mitropoliei Bucovinei în perioada anilor 1936-1940. Potrivit bugetelor anuale de venituri şi cheltuieli, eparhia păstorită de Mitropolitul Visarion a alocat impresionanta sumă de 116.368.932 de lei atât unor construcţii de interes social şi ocrotire socială ori de interes cultural şi naţional, cât şi susţinerii activităţilor culturale. Pentru alte eparhii, suma constituia la acea vreme un întreg buget anual. Dar nici în Mitropolia Bucovinei nu s-au diriguit vreodată asemenea cifre. Și asta din multiple motive de ordin istoric, administrativ-gospodăresc sau chiar politic. Ca să putem echivala astăzi o astfel de sumă, să amintim că, în anul 1936, 1 kg de aur costa 153.333 de lei. Așadar, Mitropolia Bucovinei a alocat filantropiei, în patru ani, contravaloarea a aproximativ 760 kg de aur.
Mitropolitul Visarion înscrie și prin acest aspect o pagină greu de egalat în istoria Bisericii Ortodoxe Române. Vlădica a cumpărat un alt fel de „aur”, prin iubire și milostenie. De aceea, Mântuitorul Hristos i-a deschis vistieriile cele nestricăcioase și l-a făcut părtaș aurului celui nepieritor, părtășia la viața şi iubirea Sfintei Treimi din Împărăția cerurilor.