Momentul când S-a zămislit Fiul lui Dumnezeu
La 25 martie, Biserica Dreptmăritoare cinsteşte Praznicul Bunei-Vestiri, zi de mare bucurie, care face parte din sărbătorile mari închinate Preacuratei Născătoare de Dumnezeu.
De demult, în Paradis, printr-o femeie a intrat păcatul în lume. La „plinirea vremii”, tot printr-o femeie, păcatul trebuia biruit. „Potrivnica şarpelui” şi „fecioara îmbrăcată în lumină” trăia în Nazaretul Galileii. Era o copilă curată şi smerită, cu o credinţă autentică şi o iubire sfântă care se îndrepta numai către Dumnezeu. Trăise la Templu. Învăţase acolo Legea cea veche. Ştia prorociile. Era pildă celor din preajmă. Trăia smerit şi-şi punea nădejdea numai în Dumnezeu. Există astăzi la Nazaret ruinele casei în care a trăit Preacurata Fecioară. Se află acolo, în apropiere, un izvor de unde Fecioara aducea apă.
Acolo, la Nazaret, trimis a fost Arhanghelul Gavriil să-i aducă vestea că va naşte pe Fiul celui Preaînalt. Sfântul Grigore Palama spune că Arhanghelul se desfăta de curăţenia gândurilor Fecioarei.
Ca una care voia să-şi păstreze neîntinată fecioria, Maria rămâne uimită de vestirea adusă de Arhanghel: „Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu ştiu de bărbat?” (Ev. Luca I, 34). Sfântul Iacob Monahul, referindu-se la aceasta, spune: „Maria n-ar fi primit să fie Maica Mântuitorului, dacă prin aceasta urma să-şi calce făgăduinţa de feciorie. De aceea, îngerul o linişteşte, spunându-i felul naşterii şi cine va fi Cel ce Se vanaşte”.
Încredinţată de cuvintele Arhanghelului, curata Fecioară acceptă cu smerenie: „Fie mie după cuvântul tău!” (Ev. Luca I, 38). Părinţii Bisericii afirmă că acesta a fost momentul când S-a zămislit Fiul lui Dumnezeu. „Fiul lui Dumnezeu, Fiu Fecioarei Se face şi Gavriil harul bine-l vesteşte” (Troparul Bunei-Vestiri).
Sfântul Ioan Damaschin observă că în Sfânta Scriptură este spus de două ori cuvântul „Fie”. La început, când Dumnezeu a poruncit să fie lumină, prin acest „Fie” s-a iniţiat zidirea lumii materiale. Când Fecioara rosteşte la Nazaret „Fie”, s-a început restaurarea lumii stricate prin păcatul strămoşesc. Se ştie foarte bine că a restaura este mai greu decât a face din nou.
Tot Sfântul Ioan Damaschin spune că, după ce Fecioara Maria a rostit cuvântul „Fie”, Cerul şi nenumăratele oşti îngereşti au săltat de bucurie că de acum neamul omenesc va avea un Răscumpărător. Dacă Fecioara n-ar fi acceptat să fie Maica Mântuitorului, poate că nici acum nu am fi fost răscumpăraţi.
Sfântul Grigore Palama spune că Buna-Vestire s-a petrecut într-o zi de vineri, la ceasul al şaselea, adică în ziua şi-n ceasul în care au păcătuit primii oameni şi în care avea să se întâmple jertfa Crucii.
Buna-Vestire „este începutul mântuirii noastre şi arătarea tainei celei din veac” (Troparul Sărbătorii). Este ziua bucuriei şi a speranţei împăcării noastre cu Dumnezeu, prin întruparea Dumnezeiescului Său Fiu.
Sfântul Maxim Mărturisitorul spune că „oştile îngerilor au numit-o cu adevărat 'fericită, ca şi neamurile oamenilor, iar cei ce nu o numesc fericită şi nu o preamăresc nu sunt număraţi împreună cu oamenii, ci sunt fiii pierzaniei şi partea diavolului, însă toate neamurile adevăraţilor oameni o numesc fericită şi o preamăresc, şi o au drept ajutor şi mijlocire la Domnul ”
Evenimentul Bunei-Vestiri, depăşind hotarele timpului şi ale spaţiului, rămâne mereu proaspăt în viaţa Bisericii. Crearea lumii - întru începuturi - şi recrearea ei - prin întruparea Domnului binevestit de înger - cer o a treia schimbare - de această dată personală - a fiecăruia dintre noi. Căpătăm starea de om nou în momentul în care şi noi, în smerenie şi ascultare, răspundem chemării, ca oarecând Fecioara: „Fie”.