Monahismul românesc la începutul regimului „democrat-popular” (XXXII)
În continuarea referatului cu propuneri întocmit la ordinul colonelului de Securitate Pavel Aranici în 1955, ajungem cu analizarea problemei monahismului românesc prin a treia soluție, care suna astfel: „Luarea unor măsuri menite pe de o parte să scoată masele de credincioși de sub influența mănăstirilor, iar pe de altă parte să se limiteze posibilitățile mănăstirilor de a recruta noi călugări, ar include următoarele măsuri:
a) Politice: intensificarea muncii organelor politice și obștești la sate. Pe această linie va trebui să se țină seama de faptul că întreprinderea la sate în momentul de față a unei campanii imediate și directe pentru combaterea misticismului nu va da rezultate dorite; pentru a putea trece la aceasta este nevoie de o serioasă și susținută pregătire care să rezide din: cunoașterea fenomenelor naturii și explicarea lor clară, în măsura puterii de cuprindere a țărănimii. Să se accentueze asupra părților care demonstrează contradicții cu Biblia; explicarea fenomenelor sociale pe înțelesul țăranului muncitor și sub aspectul intereselor lui; să se aleagă cu grijă filmele ce se rulează la căminele culturale sătești și la caravanele cinematografice și să se țină seama la alegerea acestora de influența religiei asupra unui însemnat număr de țărani muncitori; să se exploateze cazurile de imoralitate; să se acorde o atenție deosebită delictelor de drept comun săvârșite de călugări și călugărițe. Unele din aceste cazuri vor trebui să constituie chiar obiectul unor articole din presa locală. Numai în momentul în care această pregătire a creat condiții favorabile, să se treacă progresiv la combaterea misticismului, folosind exemple de pe plan local. Acolo unde este posibil, să se exploateze dorința unor călugări sau călugărițe de a ieși din mănăstiri, asigurându-li-se condiții de muncă în sectorul de stat sau cooperatist, după care să fie utilizați, după o prealabilă pregătire, în combaterea misticismului.
b) Economice: limitarea producției cooperativelor și atelierelor din mănăstiri la necesitățile bisericii. Pentru a nu se produce însă perturbări în asigurarea satisfacerii pieței, în special a celei externe (este vorba de atelierele de covoare care lucrează aproape numai pentru piața externă), această limitare se va face progresiv și numai în măsura constituirii de cooperative sau întreprinderi de stat similare, care să asigure cel puțin înlocuirea produselor atelierelor și cooperativelor din mănăstire.
c) Administrative: să se ceară conducerii Bisericii Ortodoxe: completarea «Regulamentului pentru organizarea vieții monahale» în ceea ce privește vârsta celor care pot intra în mănăstiri. Să se considere vârsta minimă a celor care vor intra în mănăstiri de 30 sau 40 ani; să nu se mai admită sub nici o formă intrarea în mănăstiri a minorilor ca «frați», ucenici în ateliere sau elevi ai școlilor elementare ale mănăstirilor etc. Stareții sau călugării care vor admite aceasta să fie excluși din monahism; să ia măsuri eficace pentru stârpirea vagabondajului călugărilor, limitându-se la minimum deplasările călugărilor. Să nu se mai acorde concedii călugărilor și călugărițelor; să ceară circumscripțiilor sanitare din raza cărora fac parte mănăstirile instituirea unor comisii care să facă vizitele medicale tuturor călugărilor și călugărițelor; […] mănăstirile sau schiturile cu un număr mai mic de 5 călugări sau călugărițe să fie treptat închise; să se închidă treptat școlile de toate felurile din cadrul mănăstirilor; numărul călugărilor care vor frecventa Institutele Teologice să nu fie mai mare de 2 de fiecare an; să fie scoase din cadrul administrațiilor eparhiale elementele călugărești și înlocuite cu preoți de mir sau laici. Realizarea acestor măsuri prezintă următoarele avantaje: s-ar trece treptat la lichidarea influenței mănăstirilor asupra credincioșilor; s-ar împiedica creșterea și s-ar ajunge chiar la scăderea continuă a numărului călugărilor și mănăstirilor; scopul acestor măsuri nu va putea fi sesizat de credincioși, astfel că realizarea lor s-ar putea face fără dificultăți”. La capitolul dezavantaje se spunea că „realizarea acestor măsuri cere un timp mai îndelungat”. (Va urma)