Mugurii de pin, cel mai bun remediu pentru sănătatea plămânilor

Mugurii de pin prezintă o importanţă deosebită în medicina naturistă, graţie conţinutului ridicat de ulei eteric şi de taninuri. Astăzi vă prezentăm câteva preparate pe bază de muguri de pin, precum şi modul lor de utilizare în diferite afecţiuni:

- infuzia din muguri: o lingură de muguri mărunţiţi la 250 ml apă clocotită se lasă să infuzeze acoperit 15 minute, se strecoară, se îndulceşte cu miere de albine şi se beau 2-4 ceaiuri calde pe zi, cu efecte în inflamaţii ale căilor respiratorii (bronşite, tuse, laringite, traheite), în boli ale aparatului urinar (cistită, pielită, uretrită) şi în caz de anemie; - infuzie din cetină de pin - recomandată pentru combaterea reumatismului, gutei şi ca factor vitaminizant; - siropul de muguri de pin: se prepară din 100 g muguri proaspeţi maceraţi în alcool 600, timp de 12 ore, cu agitare frecventă; se adaugă 500 ml apă clocotită, iar după 6 ore se strecoară şi se adaugă 640 g zahăr, care se dizolvă treptat, la cald, până la consistenţă siropoasă. Se strecoară prin pânză rară, se completează cu apă până la 1 litru şi se trece în sticluţe închise ermetic. Consumul zilnic va fi de 3 linguri între mese, având un gust bun, răşinos, cu eficienţă în astmul bronşic, bronşită, tuse, răceală, guturai, nevralgii, boli de piept, eliminarea mucozită-ţilor excesive, boli ale aparatului urinar, reumatism; - siropul de pin diluat cu ceai expectorant (o lingură sirop la o cană de ceai) este indicat în afecţiunile pulmonare cronice; - siropul de jneapăn (o varietate a pinului): se prepară dintr-un kilogram de muguri, care se macerează timp de 7-10 zile într-un kilogram de zahăr, la temperatura camerei; se strecoară şi se pune la fiert până dă în clocot. După răcire se trece în sticluţe bine închise, din care se iau câte 4-5 linguriţe pe zi pentru afecţiuni pulmonare şi ale căilor urinare.