Muzica bisericească, modalitate de comunicare și comuniune a omului cu Dumnezeu

Un articol de: Arhim. Mihail Daniliuc - 07 Noiembrie 2023

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a proclamat anul 2023 drept „Anul comemorativ al imnografilor și cântăreților bisericești”, motivându-și inspirata decizie prin dorința de a-i cinsti pe cei menționați, ca modele grăitoare de cultivare a muzicii bisericești, care susține rugăciunea și întărește viața liturgică a Bisericii.

Într-un astfel de context, cartea Școala nem­țeană de muzică psaltică de la sfârșitul secolului al XVIII-lea, scrisă de părintele arhidiacon Ilie Leonte și publicată recent la Editura Crimca a Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, răspunde la nevoia de aprofundare a cunoștințelor despre muzica bisericească, mai ales pentru teologi, dar și pentru cei ce iubesc psaltichia, în general, interesați de apariția și dezvoltarea cântării psaltice în pământ românesc, precum și de contribuția românească la propășirea ei. Lucrarea a fost prezentată inițial de autor ca teză de licență, sub îndrumarea prof. univ. dr. Irina Zamfira Dănilă, la Facultatea de Interpretare, Compoziție și Studii Muzicale Teoretice, din cadrul Universității de Arte „George Enescu” din Iași, absolvită de părintele Ilie Leonte în anul 2013. După un deceniu, textul revizuit și pregătit pentru publicare iese de sub cernelurile tiparului tocmai în acest an comemorativ al cinstirii imnografilor și psalților, ca o sinceră ofrandă adusă de autor tuturor celor care au trudit și trudesc la înfrumu­se­țarea slujbelor prin alese psalmodieri.

Cine este autorul cărții? Părintele arhidiacon Ilie Leonte, originar din binecuvântatul ținut al Botoșanilor, s-a născut în familia părintelui Lucian Leonte, protoiereu de Botoșani timp de trei decenii, 1990-2020, și a distinsei preotese Veronica Leonte. De mic, având înclinație către arta sunetelor, părinții l-au îndrumat spre studiul pianului încă din clasele primare, așa încât la începerea cursurilor Seminarului Teologic „Veniamin Costachi” de la Mănăstirea Neamț, elevul Leonte deținea temeinice cunoștințe muzicale, pe care și le-a îmbogățit în timpul celor patru ani de studii seminariale (2006-2010), desăvârșindu-le apoi la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” din Iași, absolvită în anul 2014. Dornic să aprofundeze domeniul, tânărul teolog a urmat și Facultatea de Interpretare, Compoziție și Studii Muzicale Teoretice, din cadrul Universității de Arte „George Enescu” din Iași, absolvind-o în anul 2013. În decursul formării sale universitare, Ilie Leonte a înfrumusețat, ca psalt, slujbele de la Schitul Vovidenia al Mănăstirii Neamț, iar apoi, într-o perioadă de șase ani (2014- 2020), a cântat la Catedrala Mitropolitană din Iași. În tot acest timp a făcut parte din mai multe coruri: „Chivotul”, „Byzantion”, „Iosif Naniescu”, „Floralia”, Corul Schitului Vovi­denia. Alături de aceste prestigioase coruri bisericești a susținut numeroase concerte religioase naționale și internaționale. În august 2020 a fost hirotonit diacon pe seama Catedralei Arhiepiscopale din Suceava de către Înaltpreasfințitul Părinte
Arhiepiscop Calinic și, la scurt timp, a primit hirotesia întru arhidiacon. Datorită temeinicelor sale cunoștințe în domeniu, chiriarhul l-a numit dirijorul Corului psaltic „Dimitrie Suceveanu” al Catedralei Arhiepiscopale din Suceava.

În toată această perioadă, părintele arhidiacon Ilie Leonte a desfășurat și o remarcabilă activitate discografică, participând la înregistrarea multor albume de muzică psaltică sau polifonică, în calitate de membru al corurilor menționate sau inițiind astfel de înregistrări ca dirijor al corului „Dimitrie Suceveanu”.

Experiența bogată pe tărâmul muzicii biseri­cești a autorului prezentei scrieri este nu doar rodul activității liturgice desfășurate, ci și al do­rinței sale de a descoperi în istoria Bisericii noastre modele de vestiți interpreți și făuritori de cântări psaltice, precum ieromonahul Visarion Protopsaltul de la Mănăstirea Neamț, ale cărui viață și activitate le prezintă detaliat în volumul Școala nemțeană de muzică psaltică de la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Nu doar cunoașterea unor astfel de paradigme îl preocupă pe autor, ci și strădania de a le urma pilduitoarea lucrare de slujire a muzicii psaltice, după cum însuși mărturisește în cuvântul de început al cărții: „Am ales prezenta temă de cercetare și pentru că am învățat la școala teologică de sub streașina voievodalei ctitorii mușatine, Seminarul Teologic Ortodox «Veniamin Costachi», unde am avut privilegiul de a cunoaște operele marilor psalți de la Mănăstirea Neamț. Biblioteca chinoviei adăpos­tește mii de manuscrise cuprinzând cântări bisericești, traduse, prelucrate sau compuse de călugării nemțeni, buni cunoscători ai limbilor greacă și slavonă, dar și mari virtuozi ai muzicii bisericești bizantine. Toate aceste manuscrise, veritabile tezaure muzicale, constituie o inepuizabilă sursă de inspirație pentru iubitorii de psaltichie”.

În ceea ce privește structura cărții Școala nemțeană de muzică psaltică de la sfârșitul secolului al XVIII-lea, constatăm că, prin intermediul celor șase capitole ale ei, părintele arhidiacon Ilie Leonte ne propune un veritabil itinerar istoric și muzical al Mănăstirii Neamț, străvechea vatră monahală românească. Prin cele șase capitole ale lucrării, precedate de un cuvânt-înainte și postfațate de o bogată biografie aflată la baza alcătuirii prezentei scrieri, autorul ne însoțește în această călătorie, oferindu-ne cu o remarcabilă competență detalii, conexiuni istorice, sinteze, analize și aprecieri legate nu doar de existența monahismului nemțean, ci mai ales de cântarea psaltică, înflorită prin truda atâtor călugări osârduitori. Pornim în „drumul” cunoașterii școlii nemțene de psaltichie prin capitolul întâi, Scurt istoric al muzicii bise­ricești în Moldova, și continuăm cu următorul: Mănăstirea Neamț - importantă vatră monahală din Moldova. Edificân­du-ne în privința locului și rolului lavrei nemțene în istoria monahismului românesc, îi descoperim, prin capitolul următor, pe Reprezentanții culturii muzicale de tradiție bizantină de la Mănăstirea Neamț. În cea de-a patra parte a cărții scriitorul ne face cunoștință cu personalitatea lui Visarion Ieromonahul, duhovnicul și protopsaltul, iar în următoarea ne expune o Analiză muzicală. Heruvicul „Cinei Tale”, glas VI de Visarion Protopsaltul. Al șaselea și ultimul capitol al lucrării autorul l-a rezervat concluziilor, evidențiind Rolul lui Visarion Protopsaltul în procesul de românizare și de modernizare a cântării bisericești.

Forța persuasivă a celor peste o sută de pagini ale volumului o asigură atât expunerea sistematică, obiectivă a informațiilor, cât și numeroasele izvoare menționate, unele fiind chiar fotocopiate. Demersul științific viu, abordabil, accesibil, dar nu exhaustiv, antrenează cititorul să caute și să devoaleze interesante pagini muzicale din străvechea vatră a spiritualității și culturii românești, Mănăstirea Neamț, despre care renumitul teolog ortodox francez Olivier Clément (1921-2009), într-un dialog cu Sanctitatea Sa, Bartolomeu I, Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului, spunea că a fost „un fluviu poetic al imnografiei bizantine”, dar și al teologiei care „cântă și se cântă”.

Nădăjduind că lectura acestei scrieri va aduce bucurie și dorință de a cunoaște cât mai mult din strălucita istorie muzicală bisericească românească, îl felicităm pe părintele arhidiacon Ilie Leonte pentru pasiunea și munca de cercetare oglindite în lucrarea Școala nem­țeană de muzică psaltică de la sfârșitul secolului al XVIII-lea, cu care istoria muzicii bisericești din România s-a îmbogățit considerabil. Parafrazând cunoscuta sintagmă argheziană, rostită cândva, demult, zicem: „Carte bună și frumoasă, cinste cui te-a scris!”.