Nașterea lui Hristos și eugenia transumanismului
Dacă ieri omul a ieșit în spațiu, apropiindu-se tot mai mult de tainele universului în care locuiește, astăzi el vrea cu precădere să pătrundă universul care locuiește în el însuși, încercând demiurgic să-și controleze până și propria evoluție ca om. Ideologie veche prin ambiții și nouă totodată prin recentele ei manifestări, transumanismul, mânat de optimism tehnologic, modifică sau suprimă vieți, ignorând orice morală. Interviul cu părintele profesor dr. Jean Boboc, bine-cunoscut bioetician ortodox român și decan al Centrului Ortodox de Studii și Cercetare „Dumitru Stăniloae” din Paris, ne lămurește aspecte legate de eugenie și miza controlului nașterilor pe glob.
Părinte profesor, cum a apărut și s-a dezvoltat ideologia transumanismului?
Ideologia aceasta nu este nouă, ea își găsește rădăcinile deja în filosofia luminilor, care este anticreștină, care se bazează pe o cunoaștere a omului, fundamentându-se totodată și pe scientism, mai precis pe cel britanic, pe biologia britanică. Nu este deloc de mirare că cei dintâi transumaniști moderni sunt cei anglo-saxoni. Dacă însă ne întoarcem în istorie, am putea spune că Adam însuși a deschis într-un fel era transumanismului, căci făcea parte dintr-o umanitate creată, care din cauza păcatului originar a căzut într-o stare care se cerea restaurată. Iată tocmai lucrul pe care vor să-l facă transumaniștii: să restaureze omul prin mijloace tehnice, să-l refabrice, jucându-se de-a Dumnezeu. Lor li se oferă acum numeroase modalități: tehnica, biotehnologia, științele cognitive și genetica, precum și inteligența artificială, care evoluează într-un mod foarte rapid.
Obiectivul ideologiei transumanismului, căci nu este o filosofie, este să-l transforme pe om, modificându-l fizic, fiziologic, chiar și mental. Știm că astăzi, grație biotehnologiei și geneticii, putem face mari modificări. Iată unul dintre riscurile majore ale societății actuale.
În cuvântul „transumanism” avem prefixul „trans”, care indică trecerea dinamică de la o stare la alta. Transumanismul nu este decât un moment care ne trimite către postumanism, iar acesta din urmă este era roboților, era cyborgilor, epoca în care omul, fabricat „hors sol” (fără pământ), adică fără rădăcini, fără părinți, fabricat într-un laborator, tocmai pentru că nu mai are nici o istorie, devine gata să accepte ceea ce i se va propune. Iar prin sistemul de cipuri intradermice (care deja a început în diferite țări, mai ales în cele nordice) și intracraniene, folosite inițial într-un scop terapeutic, omul va putea fi controlat, va fi pus să facă, să spună, să citească, să mănânce ceea ce s-a decis mai înainte pentru el. Va merge unde s-a decis deja de către alții că trebuie să meargă. I se va modifica conștiința atât prin tehnologiile „big-data”, prin care sunt strânse tot mai multe informații cu fiecare zi ce trece, cât și prin sistemele de algoritmii utilizate de guverne. Spre exemplu, fiecare dintre noi, când utilizează un calculator și folosește un motor de căutare, dă sistematic informații despre viața sa. Dacă folosesc un motor de căutare pentru a căuta lucruri legate de astronomie, foarte rapid voi primi oferte comerciale privind cărți de astronomie. Același lucru este valabil cu toate disciplinele. Vreau să spun prin aceasta că suntem foarte repede conectați la un sistem tip „cloud” și toate aceste informații sunt colectate. Acest lucru merge foarte departe, pentru că informațiile care sunt colectate pot fi și informații despre sănătatea mea, care până acum era acoperită prin secretul medical. Or, trebuie să înțelegeți bine că din momentul în care o companie de asigurări ar putea avea acces la aceste informații, individul ar putea să nu mai fie asigurat, sau să vadă cum cotizațiile sale se măresc neașteptat, pentru că riscul este mare. Însă problema aceasta a riscului reprezintă demarajul unei schimbări de paradigmă medicală. De la medicina terapeutică actuală ne vom îndrepta către o medicină de prevenție.
Care este limita până unde se poate extinde latura preventivă a medicinei?
De când se poate face segmentarea genomului uman, putem ști foarte devreme, nu doar în cadrul diagnosticului preimplantaţional, ci chiar în diagnosticul preconcepțional, care sunt indivizii care pot sau nu să se reproducă. Am folosit intenționat aici cuvântul „reproducere”, căci nu mai este vorba de procreare. Toată această reproducere este prevăzută să se întâmple în laborator. Și, cum spune medicul Laurent Alexandre, care este un transumanist, în câteva decenii cei care se reproduc în mod natural vor fi arătați cu degetul, căci buna reproducere va fi cea care va fi făcută în laborator, cu gameți selecționați, asupra cărora se va fi aplicat principiul precauției, conform căruia va putea fi distrusă orice ființă care ar putea să prezinte o tară. Or, acest principiu al precauției implică de exemplu și distrugerea unor embrioni normali. Nu putem fi însă siguri că ei poartă o tară. Știm aceasta grație stadiului cunoștințelor actuale despre epigenetism. Nu este însă deloc sigur faptul că una sau alta dintre genele negative se vor exprima de-a lungul vieții. Iată motivul pentru care în Anglia sunt suprimate deja din stadiul fetal fetițele care poartă gena BRCA, adică acelea care sunt susceptibile de a dezvolta vreodată un cancer de sân. În acest sens aș putea să vă dau un exemplu concret. Una dintre credincioasele din parohia mea a venit într-o zi cu un băiețel să-l boteze. Eu i-am spus: „Băiețelul acesta este superb! Iată un copil hrănit la sân!” Ea mi-a răspuns însă: „Nu, nu! Eu n-am sâni. Mi-au fost extirpați ambii sâni, căci sora mea a murit de un cancer de sân. Avea acea faimoasă genă, pe care și eu o am. Însă, după cum mă vedeți, sunt în viață, m-am căsătorit, am acum acest copil, și sunt fericită că trăiesc. Dacă aș fi fost un fetus de origine engleză m-ar fi suprimat deja. Cum știu că aș putea să am un astfel de cancer, mă verific regulat”. Medicina de astăzi poate nu face minuni, însă ea este capabilă să trateze multe tipuri de cancer cu un procent de reușită ridicat, dacă-l depistăm la timp. Așadar, după cum vedeți, suntem pe cale să schimbăm paradigma medicală. Nu mai suntem într-un demers terapeutic al bolii, ci în prevenția a ceea ce ar putea să se întâmple, nu a ceea ce este sigur că o să se întâmple. Prin acest exemplu concret vreau să subliniez ceea ce este abominabil în modul prin care ne folosim de principiul de precauție, totul plecând de la transumanism.
Care credeți că sunt originile ideologice ale acestui marș forțat de „îmbunătățire” a omului și de creare a „omului nou” prezent în anumite curente ale cercetării științifice actuale? Vorbiți-ne despre principiile și idealurile utilitarismului.
Utilitarismul are origine britanică, căci filosofii britanici au fost utilitariști, urmați de către anumiți bioeticieni, precum Peter Singer, profesor de bioetică la Princeton și la Universitatea din Melbourne, Australia, pe care l-ați primit și în România și i s-a acordat chiar titlul de Doctor Honoris Causa, persoană mai mult decât controversată, care pledează pentru infanticid. El pledează pentru avort și chiar pentru infanticidul pentru motive personale. Am ajuns astăzi să vorbim chiar despre avort postnatal, adică: cineva voia poate să avorteze, însă până la urmă copilul s-a născut, însă i se găsesc scuze pentru a omorî copilul după aceea. Ordinea nouă se instaurează cu o nouă morală, iar aceasta din urmă începe cu ceea ce spun transumaniștii: „prima datorie a stilului nostru de viață este să alegem cele mai bune gene pentru copiii noștri”, adică să facem copii în laborator cu statistici care ne permit să fim siguri că ne îndreptăm către copilul perfect.
Ne aflăm în interiorul unui demers mondial. Nu împiedicăm știința să avanseze, nu-i punem nici o limită, dar ne precipităm în același timp către inteligența artificială investind enorm în această direcție. Aceasta din urmă constituie însă un risc major pentru umanitate. Văd persoane care sunt deja hiperconectate, însă își pierd capacitatea de concentrare. Lucrurile acestea mărunte, precum telefonul mobil, ecranul, căștile... Vedeți astăzi persoane care merg pe stradă, citind un text și în același timp ascultând o melodie, fiind totalmente deconectați de lumea socială, dar totodată în întregime conectați la mașină. Și acesta este doar începutul. Atunci când vor fi conectați într-un mod intracranian totul se va sfârși, căci ei vor fi total manipulați, manipulați pentru a merge într-un anume magazin, pentru a cumpăra o anume prostie. Ei vor fi condiționați.
Care sunt consecințele morale și teologice ale tendinței de a vedea omul drept un produs sofisticat care poate fi reparat folosind „piese de schimb” umane sau chiar îmbunătățit prin modificarea tehnologică a parametrilor săi genetici?
Întrebarea dumneavoastră cuprinde și toate răspunsurile.
Este vorba despre riscul genetic, riscul tehnologic, riscul de a fabrica un om „hors sol” (fără pământ), așa cum se fabrică puii în industrie, fără să fi văzut vreodată lumina zilei și hrăniți cu grăunțe modificate genetic. Este major riscul de a face oameni „hors sol”, fără istorie, fără rădăcini, fără religie, dar idolatri, idolatria lor fiind îndreptată către inteligența artificială.
Toți copilașii noștri se joacă jocuri tehnice. Îi obișnuim să atribuie sentimente mașinilor, fabricăm roboți pe care îi prezentăm acestora ca fiind simpatici sau antipatici, ei luând partea unuia sau altuia dintre roboți, vedem cum le curg lacrimi când un robot umanoid este omorât sau suferă. Este marele risc al unei tehnologii care depășește omul.
Poate omul să dispară? Personal eu nu cred acest lucru. Omul este creația lui Dumnezeu, și aceasta nu dispare, numai dacă nu vrem noi să o facem să dispară. Aici este problema. Pe plan ecologic general suntem pe cale să punem în primejdie întreaga planetă. Nu este doar un fel de a vorbi. Consecințele acțiunilor omului de acum 10-20 de ani până astăzi au adus mai multe prejudicii naturii decât cele de 10.000 de ani încoace. Acțiunea actuală a omului distruge masiv natura. Știm că în următorii ani între 25% și 50% dintre speciile vii vor dispărea. Același lucru este valabil și cu suprafața terenurilor cultivabile. O să asistăm la teribile mutări masive de populații...
Care este legătura dintre viziunea dualistă și încercările științifice actuale de a transfera spiritul uman pe servere?
Dualismul este ideea potrivit căreia materia este rea, pentru că a fost făcută de un Demiurg. Gnoza și toate teoriile neognostice, printre care este și transumanismul, preiau acest lucru, vrând să separe mentalul de rest. Există totuși două școli în cadrul transumanismului: sunt transumaniștii care vor să schimbe corpul și să-l îmbunătățească, și cea de-a doua școală, apropiată de Raymond Kurzweil din Silicon Valley. Acesta din urmă vrea să salveze sufletul studiind creierul și devenind capabil să-i transfere sinapsele într-un calculator, iar de acolo să-l introducă într-un robot sau într-un cyborg.
Pentru noi cei din Biserică, dualismul este responsabil de multe erori. De aceea luptăm la fel ca Sfântul Apostol Pavel și Sfântul Irineu și alții, pentru a demonstra că adevărata antropologie creștină este o antropologie tripartită, omul fiind făcut dintr-un trup, un suflet și un duh, unirea celor trei generând unicitatea omului. Acest lucru a fost spus deja foarte clar de către Sfântul Apostol Pavel: „...şi întreg duhul vostru, şi sufletul, şi trupul să se păzească, fără de prihană, întru venirea Domnului nostru Iisus Hristos” (I Tesaloniceni 5, 23), idee afirmată într-un mod și mai elaborat de către Sfântul Irineu.
Dualismul este tatăl gnozei, gnoza este mama neo-gnozei actuale care este cea a transumanismului, iar acțiunile neo-gnostice conduc la această separare definitivă a trupului de suflet, cel din urmă fiind singurul lucru care va putea fi nu salvat, ci doar conservat. Însă, din punct de vedere calitativ, o conservare nu poate fi decât inferioară originalului, îndreptându-se către o tehno-umanitate inferioară modelului. Și iată că tocmai transumanismul care își propune să amelioreze omul se dovedește în final reductor.
De ce se vrea separarea definitivă a sexualității de procreare? Care este legătura acestei separări cu procrearea medical asistată?
Prin separarea definitivă a sexualității de procreare se urmărește de fapt distrugerea familiei, căci acesta este obiectivul. Când vă spuneam mai devreme că se dorește fabricarea de oameni „hors sol”, aceasta înseamnă oameni fără familie, indivizi care vor avea, aș spune, libertatea supravegheată de a trăi izolați, fără căsătorie, fără responsabilitatea familială. Știți, circulă acum un slogan: „No kids, no problem!” Într-una din aceste zile atrăgeam atenția asupra faptului că mulți din prim-miniștrii marilor țări europene nu au copii. Luați Germania, Franța și lista poate continua... Unii sunt căsătoriți, alții nu, sau sunt într-o manieră bizară, dar nu au copii. Este foarte interesant de constatat...
Din punct de vedere filozofic, distrugerea familiei a început cu Simone de Beauvoir, cu cel de-al treilea sex. Ne îndreptăm spre separarea dintre procreare și sexualitate. Vom păstra bineînțeles sexualitatea, căci trebuie neapărat amuzat poporul, însă ea va fi păstrată mai ales în afara familiei. Este așadar o invitație la pierderea responsabilității, la dezicerea de prima celulă familială creată de Dumnezeu.
Consider că fiecare credincios are datoria de a răspunde susținătorilor acestor teorii, arătând absurditatea acestor afirmații revoluționare și subversive.
Ce ar trebui să facă Biserica Ortodoxă la nivel instituțional pentru a contracara ideologii precum transumanismul sau teoria genului?
Nu sunt în măsură să vorbesc în locul ierarhilor, însă consider că poziția Bisericii Ortodoxe trebuie să fie extrem de fermă asupra a ceea ce noi apărăm. Noi apărăm înainte de toate demnitatea ființei umane. Demnitatea omului trece prin ceea ce Sinodul din Creta a decretat, adică faptul că primul dintre drepturile omului este acela de a se naște, lucru care implică interzicerea absolută a oricărui avort, a oricărei manipulări exercitate asupra fetusului și asupra embrionului pentru ca acel copil, așa cum este el, să se nască.
În al doilea rând, avem nevoie de o campanie pentru a veni în sprijinul familiei, și mai ales a celei numeroase. În parohia mea eu pledez pentru un ajutor financiar acordat familiilor numeroase. Este important să avem familii numeroase și credincioase, și să ne ajutăm în educarea copiilor lor. Este important să-i dăm femeii toată demnitatea pe care o merită, căci demnitatea ființei umane înseamnă demnitatea femeii. Or, ce se încearcă astăzi prin toată panoplia de fecundații artificiale, de mame-surogat, nu este altceva decât transformarea femeii într-un organ, care în plus se comercializează: „Eu împrumut uterul meu timp de nouă luni, dar câștig ceva pentru acest lucru!”, sau „Mi-am scos uterul, căci sunt și vreau să fiu transsexual, și îl ofer altuia”. Transplantul de uter există, se face la Paris. În altă ordine de idei trebuie să avem în vedere demnitatea trupului omenesc, să nu uităm faptul că Fiul lui Dumnezeu S-a întrupat, de unde toată noblețea trupului. Așadar, după cum vedeți, o întreagă educație trebuie făcută în acest sens, și cred că ea se poate realiza prin femeie. Trebuie responsabilizați și bărbații, însă această educație se va face prin femeie, căci ea ține casa, ea este centrul căminului, prin ea se transmit atât limba, cât și credința. Femeia este indispensabilă.
Consider că în Ortodoxie mai avem de lucru în acest sens. Nu spun că acest efort nu este făcut, ci că trebuie îmbunătățit. Trebuie să-i dăm femeii toată demnitatea ei.
Să știți că fără Maica Domnului Cuvântul lui Dumnezeu nu S-ar fi întrupat. Cui S-a arătat Hristos prima dată după Învierea Sa? Mariei Magdalena. Cine era la picioarele Crucii? Femeile mironosițe. Rolul femeii este unul capital în lume. Femeia trebuie să-și recapete toată importanța în Biserică, dar, atenție, nu în modul pe care l-au ales catolicii și protestanții. Nu este vorba aici de sacerdoțiu. Ea exercită deja un sacerdoțiu prin botez, o preoție universală. Trebuie să-i acordăm însă un loc aparte, un loc extraordinar, căci ea este mama umanității. Dorința fabricării unei umanități noi atentează la demnitatea femeii, privând-o de ceea ce constituie apanajul ei, adică de sarcină. Se dorește să se facă totul pe cale artificială: o să fabricăm artificial copii în eprubetă, o să încercăm să-i facem să supraviețuiască într-un uter artificial sau în uterul unei mame-surogat, pentru ca să terminăm în final într-un incubator. Mergem în această direcție! Cercetările americane arată acest lucru.
Astăzi, lucru valabil cu precădere în Franța, atunci când muriți nu mai sunteți proprietarii trupului dumneavoastră. Are loc o extrapatrimonialitate a trupului. Statul poate așadar să facă aproape ce dorește cu acest trup, adică prelevare de organe. Însă prelevarea organelor se face atunci când a fost decretată moartea cerebrală, care este o moarte falsă, căci este vorba aici de o moarte socială, nu de o moarte biologică. După mine, expresia ar trebui schimbată; ar trebui să se vorbească despre moartea trunchiului cerebral. Astăzi, organele sunt prelevate de la indivizi care nu sunt donatori, însă statul a decis ca ei să fie donatori. Această extrapatrimonialitate a trupului este pusă în aplicare în Franța. Iar când Franța face ceva, acest lucru are în general o anumită influență în lume, ceea ce este îngrijorător. Astfel, părți ale trupului devin produse comerciale. Dacă avem legi care interzic de exemplu comercializarea materialului seminal, ele nu sunt valabile peste tot. Există locuri în care cei care donează acest material sunt plătiți pentru asta. De asemenea, vedeți ce comerț se face cu rinichii, precum și criminalitatea care este în jurul acestui fenomen, copii care sunt răpiți și pe care îi găsim câteva zile mai târziu cu o cicatrice și cu un rinichi lipsă. Aici se ajunge! Când omul își pierde demnitatea, când caracterul sacru al vieții este negat, când femeia este redusă la nivelul de organ, atunci lumea se îndreaptă către pieire. Toate acestea îi convin transumanismului, căci el este căpitanul acestui curent general. El vrea să-l recreeze pe om după bunul plac, jucându-se de-a Dumnezeu, cu alte cuvinte să fabrice oameni-sclavi. Totul a fost spus de George Orwell în romanul său 1984, totul a fost menționat de Aldous Huxley în Minunata lume nouă, în aceste utopii care sunt de fapt niște distopii, care sunt astăzi puse în aplicare. Trebuie să luptăm împotriva acestor monstruozități, iar pentru a lupta trebuie să vorbim, trebuie să propovăduim, opunându-ne oricărui lucru inacceptabil. Trebuie să valorizăm demnitatea omului și să-i dăm femeii locul pe care îl merită în Biserică.