Nifon Matei, duhovnicul cel tânăr

A fost fiul unor ţărani gospodari şi buni creştini din Scărişoara, din Munţii Apuseni. În urma Primului Război Mondial a rămas fără tată, fiind crescut cu multe greutăţi de mama sa.

În anul 1929 a luat calea monahismului, intrând în obştea maramureşeană de la Rohia şi fiind tuns în monahism după o perioadă de şapte ani de încercări. A fost trimis la studii la Seminarul monahal de la Mănăstirea Cernica, pentru ca în octombrie, apoi noiembrie 1940 să fie hirotonit diacon, respectiv preot. Întors la mănăstirea de metanie, în noiembrie 1940 a preluat conducerea spirituală asupra celor şapte monahi de la Rohia, îndrumând obştea pe patru coordonate: devotamentul absolut pentru casa Domnului, râvna pentru desăvârşirea vieţii duhovniceşti; bunătate îngerească, iubire, răbdare şi seninătate în raport cu cei din lume; frăţie creştină şi zdroaba călugărească. Astfel, ieromonahul Nifon a ridicat obştea spiritual, Rohia fiind cercetată tot mai mult de credincioşii loviţi de greutăţile războiului. La 21 iunie 1944, la doar 31 de ani, a trecut la cele veşnice.