Noi descoperiri legate de Sfântul Pavel

Anul dedicat Sfântului Pavel, prilejuit de împlinirea a două mii de ani de la naştere, s-a încheiat cu două descoperiri importante cu referinţă la Sfântul Pavel.

Prima descoperire a fost anunţată de Benedict al XVI-lea, în omilia de la rugăciunea de seară din ziua de 28 iunie, în Bazilica „Sfântul Paul din afara Zidurilor“ din Roma: „Ne-am adunat la mormântul Apostolului, al cărui sarcofag, păstrat sub altarul papal, a constituit recent obiectul unei atente analize ştiinţifice. În sarcofag, care în atâtea secole n-a fost niciodată deschis, a fost dată o mică gaură pentru a introduce o sondă specială, prin intermediul căreia au fost prelevate urme ale unor preţioase stofe de in de culoarea purpurei, ţesute cu fir de aur curat, precum şi a unei stofe de culoare albastră cu filamente de in. A fost, de asemenea, relevată prezenţa unor boabe de tămâie roşie şi substanţe proteice şi calcaroase. În plus, mici fragmente osoase supuse examenului cu Carbon 14, din partea unor experţi care nu erau la cunoştinţa provenienţei acestora, au rezultat ca aparţinând unei persoane care a trăit între secolul I şi al II-lea. Acest fapt pare să confirme tradiţia unanimă şi incontestabilă că este vorba de rămăşiţele pământeşti ale Apostolului Pavel“. Este vorba de sarcofagul din marmură redescoperit în săpăturile efectuate la bazilică în anii 2002-2006. Sarcofagul (2,55 m lungime, 1,25 m lăţime şi 0,97 m înălţime), deasupra căruia scria „Sfântul Pavel, apostol“, era sub podeaua actualei clădiri, într-o zonă corespunzând absidei bazilicii originale construite sub împăratul Constantin. Astfel, prin aceste ultime analize ştiinţifice, şi pentru Pavel - cum a fost deja pentru Apostolul Petru, al cărui mormânt a fost identificat sub altarul mare al Bazilicii „Sfântul Petru“din Vatican - există o importantă confirmare că a fost înmormântat tocmai acolo unde a fost mereu venerat: sub altarul mare al bazilicii romane dedicate lui. A doua descoperire a fost anunţată de ziarul „LâOsservatore Romano“, în ediţia din 28 iunie. Este vorba de descoperirea celei mai vechi icoane de până acum a Apostolului Pavel. Provine din secolul al IV-lea. Imaginea a ieşit la iveală în ziua de 19 iunie, în urma restaurărilor care se efectuează de cel puţin un an într-o catacombă dedicată Sfintei Tecla, de pe Via Ostinese, la mică distanţă de bazilica Apostolului. Curăţind cu raze laser bolta unei încăperi, arheologii au scos la iveală o frumoasă decoraţiune în frescă. Laserul a pus în lumină faţa severă şi bine cunoscută a Sfântului Pavel. În centru a apărut imaginea Bunului Păstor. De jur-împrejur, în cele patru colţuri - figurile lui Pavel, cea mai bine conservată, a lui Petru şi a altor doi apostoli, unul tânăr şi altul cu trăsături accentuate (probabil Ioan şi Iacob). „Alte imagini ale Sfântului Pavel erau cunoscute din catacombele şi din sarcofagele romane, dar portretul descoperit uimeşte prin expresia sugestivă şi a lăsat fără suflare pe restauratori, care au întrerupt imediat munca lor, ca intimidaţi de acea privire foarte veche, de acea fizionomie care, ieşită din întunericul catacombei, emoţionează şi străfulgeră pe acela care o contemplă“, notează Fabrizio Bisconti, secretar al Comisiei Pontificale de Arheologie Sacră. Pavel apare cu barbă închisă la culoare şi ascuţită, nasul pronunţat, ochii mari şi foarte expresivi, tâmple asociate cu o chelie pronunţată, fruntea străbătută de riduri profunde. Toate aceste trăsături trimit la puţinele informaţii care privesc aspectul fizic al Sfântului. Un pasaj din cartea apocrifă „Faptele lui Pavel şi Teclei“ îl defineşte pe apostol ca fiind „un om mic de statură, chel, robust, cu sprâncene mari şi nas mare. Plin de har. Uneori avea înfăţişarea unui om, alteori a unui înger“. Mai interesant este că vechile reprezentări ale lui Pavel, pornind de la cea descoperită acum, are asemănări cu cele ale filosofului Plotin. Care au fost motivele care au dus la reprezentarea Apostolului Pavel aşa cum vedem în această frescă şi apoi în altele succesive, cu înfăţişarea unui filosof, cu privirea gânditoare, fruntea înaltă, început de chelie, barbă ascuţită? Poate că răspunsul se află în înţelegerea epocii, când se punea problema convertirii ultimilor păgâni care se aflau în marile familii şi în ambientele senatoriale romane. Pavel, Apostolul Neamurilor, învăţătorul, „vasul ales“, cu ochi mari care privesc departe, devine mai apropiat de ei şi mai de înţeles. În arta paleocreştină descoperim astfel înţelepciunea Bisericii, care, cu ajutorul Sfântului Pavel, voia să ducă mesajul lui Cristos printre intelectualii vremii.