Nu distrugeţi viitorul copiilor noştri!

Pentru a putea funcţiona, orice societate se bazează pe un armistiţiu între forţele care concurează pentru putere. Cu cât societatea este mai avansată, cu atât armistiţiul este mai stabil şi mai cuprinzător. Societăţile democratice, de exemplu, exclud prin definiţie folosirea violenţei în competiţia pentru putere. Dar nu numai violenţa este exclusă, ci şi frauda, manipularea sau cumpărarea voturilor. Cu toate acestea auzim întâmplându-se pe ici, pe acolo fie acte de violenţă, fie fraude, fie manipulări sau voturi cumpărate. O societate sănătoasă poate face faţă acestor accidente de parcurs atâta vreme cât ele nu se generalizează. Pentru acesta se impun şi limite sau sancţiuni legale. Cu mai mult sau mai puţin succes, aceste accidente sunt evitate şi sancţionate.

Există însă o serie de comportamente care sunt atât de nocive, încât trebuie pedepsite exemplar imediat cum apar. Comportamente care nu pun în pericol doar democraţia sau sistemele electorale, ci însăşi existenţa acelei societăţi. Comportamente cu un potenţial distructiv enorm. Un asemenea comportament este folosirea copiilor în disputele electorale. Într-o comună din România, un candidat la primărie a organizat un miting la care au participat şcolari, miting la care au fost scandate lozinci defăimătoare la adresa celorlalţi candidaţi. Nu ştiu la ce s-a gândit respectivul candidat, dar sunt sigur că nu s-a gândit la efectele pe termen lung pe care le poate avea folosirea în bătălia politică a unor copii care nu au discernământul necesar de a privi o competiţie politică ca un joc cu reguli stricte. De câte ori copiii intră în asemenea competiţii, care au potenţialul de a diviza, ei îşi însuşesc o lecţie nedorită, că trebuie să câştigi cu orice preţ, că ai tăi sunt mai buni decât ceilalţi şi că adversarii sunt nişte ticăloşi care în fond merită orice. Logica aceasta este foarte periculoasă, o întâlnim nu numai la copii, ci şi la unii adulţi, cu efecte cumplite, e suficient să ne uităm la galeriile echipelor de fotbal sau la conflictele între găştile de cartier. La un nivel şi mai profund o întâlnim în conflictele etnice din lumea a treia în care potentaţi locali folosesc copii ca mână armată pentru a comite atrocităţi de nedescris. Există mai multe rezoluţii ONU care interzic utilizarea minorilor pe post de combatanţi în conflicte armate tocmai datorită faptului că, neavând discernământ, pot comite mult mai uşor crime abominabile, aşa cum s-a constatat în conflictele din Sierra Leone, Bosnia, Somalia, Darfur şi lista poate continua pe pagini întregi. A utiliza copii pentru a te confrunta cu adulţi este nu numai o tactică laşă, dar şi un mod iresponsabil de a pune în pericol integritatea şi dezvoltarea acestor copii. Este o încălcare flagrantă a drepturilor lor şi dovedeşte lipsa de scrupule totală a celor care se servesc de inocenţa lor ca masă de manevră. Deşi o competiţie electorală nu este (încă în România!!!) un conflict armat, logica din spatele interdicţiilor ONU se aplică cu prisosinţă şi în cazul confruntărilor electorale, de aceea consider că ar trebui aplicate sancţiuni foarte dure celor care au organizat acest miting, dar şi candidatului respectiv care ar trebui să îi fie retras dreptul de a candida vreodată la o funcţie publică în România. În acest context, politizarea şcolilor devine un veritabil atentat la siguranţa naţională şi un atac direct la viitorul societăţii româneşti. Polarizând societatea încă de pe băncile şcolii şi tolerând manipularea politică a elevilor, nu facem decât să semănăm vânt şi cu certitudine vom culege o furtună care riscă să ne dezbine până la violenţe directe pe scară largă. E de datoria tuturor părinţilor şi profesorilor creştini cu frică de Dumnezeu să nu permită asemenea comportamente şi să reziste tuturor încercărilor de a transforma copiii în arme politice. Copiii sunt întruchiparea curăţiei şi a luminii, cei pe care Hristos i-a chemat la El, cei pe care i-a dat exemplu de nevinovăţie. Nu trebuie să lăsăm pe nimeni să îi transforme în unelte ale întunericului, răpindu-le nu numai copilăria, ci şi mântuirea.