O caravană cu românism pentru fraţii din Basarabia de Sud

Zilele acestea, fraţii noştri din Basarabia de Sud

şi-au "tras sevă" românească, cât să mai amâne, poate, procesul forţat şi deloc stătător de ucrainizare. Institutul Cultural Român, prin Direcţia Români din Afara Ţării, în parteneriat cu Asociaţia Naţional-Culturală a Românilor din regiunea Odesa, "Basarabia" din Utkonosovka (Ismail), a organizat recent Caravana teatrului şi folclorului românesc la românii din Regiunea Odesa (Ucraina). Când spui român în Basarabia de Sud, în Ucraina, cuvântul capătă o greutate aparte. Aici, nu eşti "român" din întâmplare, nu e o chestiune doar moştenită. În regiunea Odesei, unde sunt mai bine de 120.000 de etnici români, dacă nu cumva a scăzut chiar astăzi numărul lor cam... cu cât au mai ucrainizat autorităţile din regiune peste noapte, românii îşi asumă identitatea naţională indiferent de problemele întâlnite. Fie că vorbim de negarea istoriei româneşti a locurilor, fie de încercarea autorităţilor de a scoate din memoria colectivă a românilor zilele de coşmar de după sovietizare, când bisericile ridicate de strămoşii lor de pe la 1700-1800 au fost bombardate, iar cele rămase au fost trecute în contul Bisericii Ortodoxe Ruse. Dacă până şi la Cetatea Albă, a fostului domnitor, Sfântul Ştefan cel Mare, stema acestuia a fost scoasă din piatră, "pentru restaurare", şi imediat "pierdută" de autorităţile de la Odesa - la ce ne putem aştepta? Uitarea n-are însă priză prea mare la români. Şi nici identitatea nu se va pierde. Să sperăm! Poveşti şi cântece în limba română Programul caravanei realizate de Institutul Cultural Român a cuprins turneul de şase spectacole al Teatrului "Anton Pann" din Râmnicu Vâlcea cu piesele "Punguţa cu doi bani" de Ion Creangă (scenografie şi păpuşi: Mirela Tofan, scenariul şi regia: Ioan Brancu) şi "Ciuboţelele Ogarului", după un text de Călin Gruia, poveste cu marionete pe fire (scenariul: Alin Antemir, păpuşile şi regia: Alin Antemir) şi tot atâtea reprezentaţii de muzică şi dans popular românesc ale ansamblului "Dor Basarabean" din Erdek-Burnu (Utkonosovka), raionul Ismail. Primii care s-au bucurat de teatru şi joc au fost cei din Cartal (Orlovka). Într-o casă de cultură imensă, moştenire din perioada de tristă aducere aminte a existenţei URSS, în primele rânduri, pe mijlocul sălii, s-au tot adunat vreo 200 de suflete. De la copii de grădiniţă şi până la oameni trecuţi de prima şi a doua tinereţe. Uimiţi, nelămuriţi, aşteptau să vadă ce-i cu teatrul de păpuşi şi cum întrupează ansamblul folcloric dorul lor basarabean. Pentru cei mai mulţi era prima dată în viaţă când în faţa lor ajungea un astfel de teatru, dacă nu chiar orice fel de teatru. Inimile mici, pline de bucurie şi căldură ale celor prezenţi contrastau puternic cu răceala şi imensitatea sălii. Reprezentaţiile teatrului au fost extraordinare, ca, de altfel, tot ce s-a întâmplat cu programul caravanei. Râvna păpuşarilor ca totul să iasă perfect, poveştile scrise într-un mod minunat şi interacţiunea cu publicul au fost excepţionale. Dacă în faţa scenei îi puteai vedea pe micii şi marii spectatori fremătând de exuberanţă şi sorbind îndelung fiecare sunet, cuvânt şi joc al păpuşilor, în spatele scenei, cei şase păpuşari trudeau la ultimele retuşuri dar captau şi vibraţiile venite dinspre spectatori. Câte aplauze a primit cucoşul cel descurcăreţ ori iepuraşul cel fâşneţ din partea spectatorilor, de-ar fi fost ele donaţii de cărţi, ori poate de alte lucruri ce ţin de cultură, din partea României, poate că la Odesa românii n-ar mai fi trăit sub imperiul temerii de a nu se pierde în rusofonia ce-i înconjoară... Folclorul ca pansament pentru inimi Pe scena de la Cartal au urcat, după ce păpuşile celor de la "Anton Pann" au plecat să-şi facă siesta după spectacol, copiii ansamblului folcloric "Dor Basarabean". Să tot fie vreo 30 de dansatori şi instrumentişti. Instruiţi de minune de coregraful lor şi cu o orchestră mult mai valoroasă decât ce vedem adesea pe la televizor, formată tot din copii, dansatorii şi în acelaşi timp cântăreţii ansamblului au încântat spectatorii. Suitele de dansuri, de muzici tradiţionale atât din Basarabia, cât şi din România, ba chiar şi un "Căluş" prezentat excepţional, toate acestea au mişcat profund sufletele spectatorilor. Printre zâmbete largi, printre aplauze frenetice, am putut vedea inclusiv lacrimi de bucurie. Şi nu doar la Cartal, ci în toate cele şase localităţi prin care s-a dat redeşteptarea românismului. Păpuşarii s-au întrecut pe sine în a da viaţă poveştilor iar copiii din ansamblu s-au dat peste cap la propriu să arate ce înseamnă cu adevărat folclor. Acestea în condiţiile în care plecau la spectacole imediat după terminarea orelor de curs, ore care nu prea ştiu cât vor mai putea participa în limba română, la ce proces de închidere a şcolilor româneşti a început de ceva ani. O şcoală absolvită în limba maternă, deşi legile minorităţilor din Ucraina sunt permisive, atrage oprobriul şi mai ales un puternic exerciţiu de "pus beţe în roate" pentru cei care ar face aceasta. Pagini de istorie În caravana teatral-folclorică organizată de ICR şi "Basarabia" ai senzaţia că în jurul tău se scriu pagini de istorie. Impresie dată poate şi de telefoanele date de securitatea ucraineană, atât înainte, dar şi după fiecare spectacol, prin cele şase localităţi pe unde a trecut caravana. Cartal (Orlovka), raionul Reni, Ciamaşir (Prioziornoe), raionul Chilia, Borisăuca (Borisovka), raionul Tatarbunar, Frumuşica Veche (Staroselie), raionul Sărata, Satu Nou (Novosiolovka), raionul Sărata şi Erdek-Burnu (Utkonosovka), raionul Ismail: sunt localităţile pe unde teatrul şi folclorul autentic românesc au redeşteptat inimi şi minţi şi unde prin aceleaşi mijloace de exprimare culturală s-a astâmpărat măcar puţin setea de cultură a românilor. Localităţi unde numărul spectatorilor a crescut progresiv până a ajuns aproape de 500-600 de oameni. Şi s-a plecat de la vreo 200... Filmul evenimentelor de la Cartal, cu toată bucuria şi euforia copiilor, dar şi a adulţilor, s-a manifestat şi mai abitir în alte localităţi unde hora românească s-a prins cu zeci şi zeci de oameni. Limba română, nu; moldoveneasca, da! De prea mulţi ani, autorităţile din Ucraina împreună cu cele comuniste de la Chişinău au promovat o politică agresivă de distrugere a identităţii naţionale româneşti. Moldovenizarea forţată este un proces aflat în plină desfăşurare. "Limba moldovenească", "naţia moldovenească", "sufletul moldovenesc" şi alte asemenea bazaconii sapă la temelia identităţii româneşti din Ucraina. Lipsa comunicării oficiale în limba română şi mai ales a mijloacelor de exprimare în limba maternă a făcut în regiunea Odesei ca "moldovenismul" să capete putere. "Cozile de topor" nu au fost greu de găsit pentru ucraineni. S-a lipit de mintea românilor ca o pojghiţă nesănătoasă "moldovenismul". Noroc că încă poate fi înlăturat. Nu puţini au fost aceia care veniseră sceptici la spectacolele în limba română, să vadă ce vor "românii", şi au plecat acasă şi ei tot români!