O celebrare străină de duhul Ortodoxiei
Forfotă, cadouri, căsătorii de o zi, spectacole dedicate celui mai curat şi frumos simţământ prin care ne asemănăm cu Dumnezeu, iubirea. Iată câteva din preocupările multor tineri în preajma zilei de 14 februarie, când, chipurile, se sărbătoreşte Ziua îndrăgostiţilor. Uitând de credinţa şi datinile noastre strămoşeşti, junii, încurajaţi de mass-media, de politica obsesivă a unor lanţuri de magazine şi malluri, au adoptat sărbători străine, evidenţiate îndeosebi prin opulentul caracter comercial. Între ele, foarte trâmbiţată este cea de la mijlocul lui Făurar numită Valentine’s Day, o aşa-zisă celebrare închinată dragostei. Totuşi există o problemă legată de înţelegerea sensului corect al iubirii ocrotite de cel invocat drept patronul sărbătorii, Sfântul Valentin. Din tradiţie aflăm că era preot şi a trăit la Roma, pe când domnea împăratul Claudius al II-lea, care era de părere că soldatul cu soţie şi copii nu se va dedica pe de-a-ntregul războiului. De aceea le-a interzis recruţilor să se căsătorească. Preotul Valentin, sfidând porunca împărătească, a continuat să oficieze în taină slujba cununiei oştenilor doritori de a-şi întemeia o familie. Astfel, el s-a opus dezordinii morale şi sentimentale a tinerilor, încurajată de hotărârea neinspirată a autocratorului roman, propovăduind, în schimb, iubirea binecuvântată de Dumnezeu prin căsătorie. Pentru aceasta, slujitorul Domnului a fost prins şi ucis într-o zi de 14 februarie. Ortodocşii nu proslăvesc un sfânt Valentin la data respectivă, ci pe Cuvioşii Auxentie, Maron şi Avraam. Sinaxarele Ortodoxiei vorbesc despre un sfânt Valentin, episcop al Umbriei, abia pe 30 iulie, iar în ziua de 24 aprilie, un sfânt cu acelaşi nume, originar din Durostorum, şi pe 24 octombrie, un alt Valentin, tot mucenic, alături de Marcu şi Sotirih. Avem, aşadar, o dovadă în plus că Valentine’s Day este o celebrare străină de duhul Ortodoxiei de vreme ce noi nu avem în calendar pe sfântul invocat de uzanţa serbării. Totuşi, dacă ţinem seama de ce spune tradiţia apuseană despre viaţa lui, înţelegem lesne că preotul martir Valentin a murit apărând instituţia sfântă a familiei.
Reflectând la cele arătate anterior, nu credeţi că Sfântul Valentin se întristează din pricina folosirii numelui său ca motivaţie pentru promovarea unui concept străin de credinţa şi jertfa lui? El nu a încurajat căsătoria de probă, mariajul de o zi, dezordinea sentimentală, viaţa imorală, ci asumarea deplină, conştientă a ceea ce înseamnă instituţia sfântă a familiei.
Referitor la aşa-zisa sărbătoare Valentine’s Day, câţi tineri s-au întrebat: de ce ar fi nevoie de o zi în care să se arate în mod ostentativ dragostea? Poate fi mărginită dovada iubirii doar la o singură dată din calendar? Restul anului nu mai suntem capabili să iubim? Întâlnirea cu Dumnezeu ne face părtaşi unei nesfârşite iubiri, căci cuvintele dumnezeieştii Scripturi ne spun că „cel ce nu iubeşte n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este iubire“ (I Ioan 4, 7-8). Iar cine a cunoscut iubirea se încăpăţânează să nu mai moară, căci „cel ce rămâne în iubire rămâne în Dumnezeu şi Dumnezeu rămâne în el“, rosteşte tot Cartea Sfântă. Aşadar, tinerii să nu uite că acest concept, care din pricina secularizării vieţii şi relativizării sfintelor învăţăminte a fost dezbrăcat de sensurile sfinte, închide în taina lui înţelesul nemuritoarei fericiri.
Vasăzică cine iubeşte cu adevărat pe Dumnezeu va înţelege netăgăduita dragoste, oferind-o celor din jur cu aceeaşi mărinimie a Cerescului Tată. De aceea zic: adolescenţii nu trebuie manipulaţi prin sărbători-surogat dedicate iubirii. După toate auspiciile, mulţi juni nu vor renunţa nici anul acesta la Ziua îndrăgostiţilor şi nici la obişnuinţa de a oferi daruri, impusă oarecum de cutuma occidentală, acolo unde a fost şi inventat acest kitsch cu iz de sărbătoare. Măcar să-şi însuşească ideea că dragostea nu poate fi făcută prizonieră a unei singure zile şi să înţeleagă că cele mai frumoase cadouri sunt cele spirituale, căci nu se demodează, nici nu sunt perisabile.