O corabie biruitoare în furtună

Un articol de: Grigore Ilisei - 07 Feb 2024

Cu aproape două decenii în urmă, la Iași, cetate fără ieșire la Marea cea Mare, se lansa pe apele cele agitate ale presei românești un cotidian. Se întâmpla asta într-un loc primordial al spiritualității și culturii naționale, dar și al jurnalismului și revuisticii din țara noastră, domeniu în care, aidoma Almei Mater, Școalei de Arte Frumoase, Teatrului, Iașii au fost cap de serie. Să ne aducem aminte de „Albina românească”, ctitorită în prima jumătate a veacului al 19-lea în capitala Moldovei de acel cărturar al Luminilor, Gheor­ghe Asachi, ori de „Dacia literară”, revista de carură europeană a pașoptiștilor, cu spiritul ei rector, Mihail Kogălniceanu.

Apariția unei noi gazete în zorii secolului al 21-lea ar fi putut trece neobservată într-o vreme în care pe cerul jurnalismului din România stelele răsăreau și se stingeau uimitor de repede, iar presa, în formula sa clasică, cunoștea, după explozia fabuloasă din ultimul deceniu al veacului trecut, un veritabil recul, fiind confruntată cu provocări ce-i puneau în discuție însăși existența, amenințată cu pieirea de emergența mediei electronice. Acea ieșire în lume a unui nou cotidian la Iași, în Făurarul anului 2005, părea să nu aibă parte de un cadru favorabil. Inițiatorii erau însă încredințați că nu vor grăi în pustie. Mizau pe așteptările unui public, care până atunci nu fuseseră satisfăcute. Se punea în operă proiectul primului cotidian de la noi de coloratură creștin-ortodoxă. Numele său, „Lumina”, îi vestea menirea. Izvodea din sânul Bisericii, la Mitropolia Moldovei și Bucovinei. Slujitorii acesteia, animați de un Întâistătător cu spirit vizionar, Mitropolitul Daniel, înțeleseseră că Logosul cel sacru, ca să ajungă pe deplin la sufletul credincioșilor, avea trebuință de utilurile tehnologiilor informatice novatoare, de limbajele presei audiovizuale, scrise și electronice, în tonalitățile prezentului. Venind în întâmpinarea acestei necesități vitale, sub patronajul Mitropoliei de la Iași se întemeiase și emitea încă din anii ‘90 Radio Trinitas, post repede receptat de public, câștigând eter de la o zi la alta. Editarea unui cotidian n-ar fi făcut decât să completeze paleta aceasta mediatică, să-i confere pregnanță și forță de penetrație. Nu era defel o misiune simplă. Se cerea găsit modelul viabil, cel dorit de cititori. Nu s-ar fi bucurat de succes, de bună seamă, o gazetă doar cu profil religios, ducând cu gândul la un oficios, și e greu de presupus ca o asemenea gazetă să fi fost pe placul publicului larg. S-a optat cu înțelepciune în acele ceasuri ale genezei pentru o formulă de ziar menit a realiza o legătură osmotică între religios și laic. Cotidianul „Lumina” a fost conceput ca un ochi din lăuntrul Bisericii asupra societății românești în toate articulațiile așezământului statal, dar și ca o fereastră a insti­tuției bise­ricești deschisă spre vederea oamenilor, poftiți a o descoperi în interioritățile vieții sale ecleziale și a-i înțelege mai bine rosturile.

S-a făptuit acest nu ușor de atins deziderat grație inspirației ctitorilor de a apela la jurnaliști tineri, eferves­cenți, formați la școala de presă a „Opiniei studențești”, o revistă cu un ton nonconformist în anii totalitarismului, care se consacraseră după 1989 în paginile „Monitorului” de Iași drept vectori ai noului discurs al presei democratice postdecembriste. De aici a provenit cel căruia i s-a încredințat conducerea ziarului „Lumina”, Florin Zamfirescu, un om de presă în deplinul sens al cuvântului, conectat la direcțiile înnoitoare ale gazetăriei de pretutindeni. Avea fler, percepea dorințele publicului și dispunea de capacitatea de a veni prompt în întâmpinarea acestora. În același timp era și un om al credinței, crescut într-o familie a Duhului, care avusese reprezentanți în Administrația Mitropolitană de la Iași în timpul păstoririi Mitro­poliților Iustin și Teoctist. Echipa redacțională a gazetei se croise după chipul și asemănarea sa. A încorporat pe unii dintre cei mai talentați absolvenți la specializarea jurnalism și comunicare de la Universitatea Iașilor. Elanul tineresc se împletea cu experiența conducătorului și a unor sfătuitori și colaboratori din rândul Bisericii, generând un discurs credibil, de interes pentru felurite categorii de cititori, echilibrat, prob. Se oferea o imagine a lumii româ­nești dintr-o perspectivă inedită, cea a Bisericii Ortodoxe Române, îmbră­țișând comprehensiv problemele societății, propunând soluții și făcând cunoscute și înțelese demersurile proprii. Ținuta publicistică se distingea ca una elevată și ca urmare a colaborărilor unor ilustre figuri ale intelighenției româ­nești.

Această linie editorială, cristalizată la începuturi sub direcția profesionalismului promovat de regretatul Florin Zamfirescu, s-a consolidat și diversificat odată cu mutarea redacției „Ziarului Lumina” la Bucu­rești, unde se editează sub sigla de înaltă autoritate a Patriarhiei Bise­ricii Ortodoxe Române. În albia acestui cotidian, unic în felul său, se strâng acum energii din cuprinsul întregii Românii și de peste hotare, cu răsunet amplu atât în varianta online, cât și în cea tipărită. Aceasta din urmă are unul dintre cele mai mari tiraje din întreg spectrul presei românești.

Corabia lansată la apă în urmă cu 19 ani la Iași străbate vitejește apele furtunatice ale mediei scrise și electronice de azi. O înaintare biruitoare, având pe punte un public numeros și cultivat, cu o Făclie a Luminii, cea de care sufletul omului are cea mai mare nevoie acum când planează asupra noastră primejdia de a pierde „Verticala”, calea spre cer, potrivit memorabilei ziceri a academicianului Zoe Dumitrescu- Bușulenga, Maica Benedicta. În vremuri de restriște, „Ziarul Lumina” e o călăuză iscusită în acest urcuș înspre frumusețile nepereche, cele ale Împărăției veșnice.