O jertfă continuă în duh de rugăciune

† Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei

Protosinghelul Petroniu Tănase din Sfântul Munte Athos a plecat la cer. Domnul Dumnezeu a chemat la Sine una dintre cele mai frumoase flori răsărite în veacul trecut pe pământul românesc. Întreaga sa viaţă a fost o jertfă continuă în duh de rugăciune. De foc i-a fost rugăciunea cât a trăit pe pământ. Nădăjduim că focul rugăciunii pentru noi, cei din lume, va fi şi mai intens după plecarea părintelui Petroniu în veşnicie. Îl plâng călugării din Moldova şi din ţară, îl plâng părinţii atoniţi, îl plâng miile de pelerini veniţi din Ţara Carpaţilor să se odihnească pentru o clipă în incinta sacră a Schitului Prodromu. Îl plângem cu toţii, dar "nu ca cei ce nu au nădejde". Om al Învierii, părintele Petroniu cel răstignit prin smerenie de-a lungul întregii sale vieţi, se odihneşte acum în lumina Celui răstignit şi înviat. Dumnezeu să-l odihnească în pace şi, acolo sus, să aibă grijă, prin rugăciune, de noi, răstigniţii, îndureraţii acestei lumi, doritori, ca şi el, de lumina Învierii. Veşnică să-i fie pomenirea! În Domnul să-i fie odihna! Împărăţia cerurilor să-i fie moştenirea ca răsplată pentru viaţa ce a dus-o pe pământ!