Opera muzicală a Sfântului Mitropolit Iosif Naniescu (III)

Citește și:

• Opera muzicală a Sfântului Mitropolit Iosif Naniescu (I);

• Opera muzicală a Sfântului Mitropolit Iosif Naniescu (II)

Când Iosif Naniescu era egumen la Mănăstirea Șerbăneștii Morunglavului-Vâlcea, a compus condacul Nașterii Domnului glas III, „Fecioara astăzi” (la 21 decembrie 1855), cântare identificată în doar două manuscrise din România (vezi Biblioteca Academiei Române, ms. rom. 1743, f. 96). Tot acum compune probabil și troparul Nașterii Domnului pe care îl descoperim în BAR ms. rom. 1743, f. 95, glas IV.

Din perioada 1854-1857 datează și potrivirea după variantele gre­cești a diferiți compozitori (printre care și Dionisie Fotino) a celor unsprezece eotinale. Cântările sunt identificate în opt manuscrise din România. La Sfântul Munte Athos descoperim aceste cântări în manuscrisul de la Prodromu, ms. rom. 24/54, f. 105-125. Din anul 1857 datează și cântările Postului Mare, după Evanghelie, „Ușile pocăin­ței...”, pe care le descoperim în nouă manuscrise din România. Probabil tot din această perioadă, 1856-1857, face parte și tonisirea prochimenelor mari din Postul Mare pe care le identificăm în trei manuscrise din România.

În manuscrisul românesc BAR nr. 4249, f. 129, descoperim „...al doilea prochimen glas VIII ni, Dat-ai moștenire...” Un lucru deosebit la această cântare este viziunea muzicală a lui Iosif, una „arga” (pe larg, n.n.), ce diferă de cea a lui Anton Pann (ce deține formule melodice mai restrânse) și de cea a lui Ioan Zmeu (cu formule „sindomon” - scurte).

În ms. rom. 4249 BAR, f. 177, identificăm slava Vecerniei Adormirii Maicii Domnului pe opt glasuri, „...tradusă melodia după cele grecești din ale lui Petru Lambadarie și Ioan Protopsaltul și întocmită pe limba română de Părintele Arhimandrit Iosif Naniescu, glas I pa, Cu voia cea Dumnezeește stăpânitoare...”, cântare pe care o descoperim și în BAR ms. rom. 4402, f. 169.

Egumen la Mănăstirea Găiseni - Dâmbovița

Din anul 1860, din vremea când Iosif Naniescu se afla egumen la Mănăstirea Găiseni din județul Dâmbovița, datează al său heruvic glas I descoperit în două manuscrise din România.

La anul 1861, Iosif Naniescu scria răspunsurile mari de la Sfânta Liturghie a Sfântului Vasile (cf. BAR ms. rom. 4249, f. 183). Aceste cântări le mai descoperim în alte două manuscrise din România și unul din Sfântul Munte Athos. Aceste frumoase răspunsuri s-au păstrat scrise sau probabil prin viu grai, după formula originală a arhimandritului Iosif, până la profesorul protopsalt I.P. Pasărea, care la anul 1925 le tipărește cu mici modificări (scurtând formulele), la pagina 65 a „Liturghierului de strană”, fără a menționa izvorul formei originale.

Probabil tot acum Iosif scrie și alte cântări de la Liturghia Sfântului Vasile, cum ar fi irmosul Pre Arătătorul glas II, cântare pe care o descoperim în BAR ms. rom. 4427, f. 104v și alte trei manuscrise păstrate în România. Iosif va fi compus acum și cântarea din Postul Mare de la Liturghia Darurilor înainte sfințite, glasul I pa, „Să se îndrepteze”, cântare pe care o identificăm în cinci manuscrise din România. Probabil tot din această perioadă face parte și traducerea heruvicului glas VI al lui Ioan Protopsaltul de la Liturghia Darurilor „Acum puterile”, identificat în șase manu­scrise din România.

Egumen la Mănăstirea Sărindar - București

La anul 1864 Iosif Naniescu corectează polieleul glas V „Robii Domnului” al lui Petru Lambadarie Peloponesiul, tradus pentru prima dată de către Macarie Ieromonahul. Această cântare corectată pe alocuri de Iosif Naniescu o găsim caligrafiată de Ghiță Ionescu în BAR ms. rom. 4249, f. 2, existentă și în alte două manuscrise păstrate în fondurile din România. Importantă este și traducerea din aceeași perioadă (1860-1863) a podobiei glas II „Cu ce cununi de laude”, identificată în două manuscrise aparținând fondului Bibliotecii Academiei Române.

Între anii 1848 și 1872, Iosif Naniescu compune mai multe forme ale cântării din miercurea Pătimirilor la Utrenie „Doamne, femeia”. Identificăm cântarea de mai multe ori în BAR ms. rom. 1743, la fila 52, f. 68-70v, f. 72, f. 73-75v (cu text latin, n.n.) și f. 79-81v (copiată de o altă mână în ianuarie 1872, cu caractere latine, n.n.), stihiră pe care o descoperim și în alte nouă manuscrise din România. La Sfântul Munte Athos identificăm cântarea doar la Prodromu în ms. rom. 24/54, f. 288.

În anul 1870, Iosif Naniescu compune o preafrumoasă slavă după polieleu pe glasul al V-lea, „Tatălui să ne închinăm...”, cântare identificată în BAR ms. rom. 4402, f. 238 (f. 241 și 243), și în alte trei manuscrise românești gazdă.

Chinonicele săptămânii ale lui Petru Lambadarie sunt traduse tot de Iosif și culese într-un buchet de cântări la anul 1872 de ucenicul său, Ghiță Ionescu. Buchetul este inventariat în fondul BAR ms. rom. 4249. Aceste cântări le descoperim și în alte trei manuscrise românești gazdă.

În Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu“ din Iași, la ms. rom.- gr. II-71, filele 181-183, descoperim și chinonice pentru duminici ale lui Daniil Protopsaltul, glas V, traduse tot de Iosif Naniescu. Un alt chinonic compus de Iosif Naniescu, „asemenea lui Petru Lambadarie”, l-am identificat în Biblioteca Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, ms. 340, f. 269.

În BAR ms. rom. 1743, f. 104, des­coperim un alt chinonic tradus de Iosif Naniescu, „...la Duminica Tuturor Sfinţilor, facerea lui Grigorie Protopsaltul, glas VIII, ni”. Deosebită este și cântarea chinonicului din Joia Mare glas I tetrafon „Gustați și vedeți”, tradus după cel al lui Ioan Klada de către Iosif Naniescu. Această cântare o descoperim și în alte patru manuscrise românești gazdă. Manuscrisul românesc BAR nr. 4402 ne înfățișează la f. 20 „Psalmul 50, glas VII, Miluieşte-mă, Dumnezeule...”; cântare identificată și în BAR ms. rom. 4013, f. 25 cu însemnarea: „Arh(iva) Naniescu I ms. 167”.

La 24 februarie 1885, pe când era Mitropolit al Moldovei, Iosif Naniescu scrie „Cu noi este Dumnezeu” pe glasul al VIII-lea, cântare identificată în BAR ms. rom. 4402, f. 245. În data de 10 ianuarie 1893, mitropolitul compune un frumos condac glas IV „Arătatu-Te-ai astăzi”, cântare identificată în BAR ms. rom. 4402, f. 259.

În anul 1897, la 19 septembrie, Iosif scria pe glasul al VI-lea „Împărate ceresc”, identificat în BAR ms. rom. 4402, f. 267. Tot din această perioadă probabil face parte și cântarea din manuscrisul românesc BAR nr. 4402, f. 253, „Cămara Ta... glas III, de Iosif Naniescu” (scrisă de altă mână, n.n.). Preafrumoasă este și cântarea lui Iosif Naniescu din manuscrisul românesc BAR nr. 4402, f. 104, „Miercurea luminată, glas VII, Auzi, Dumnezeule, rugăciu­nea mea...”

Manuscrisul românesc BAR nr. 4249 ne dezvăluie și alte compoziții inedite ale lui Iosif Naniescu. La fila 141 descoperim pe glas VIII ga cântarea Deniilor „Aliluia... Iată Mirele vine...” La fila 149 a aceluiași manuscris găsim: „Acest irmos se cântă după sfârșitul Vecerniei când sărută norodul Sfântul Aeru, Glas V pa, Înfricoșatu-s-au pământul...” și la f. 150: „După înconjurarea bisericii cu Sfântul Aeru se începe a se cânta stihira aceasta din ușa bisericii până când ajungu înaintea Ușei Împără­tești glas V pa, Veniți să fericim pre Iosif...” Tot în BAR ms. rom. 4249 identificăm la f. 157v o „...slavă... compusă de Părintele Arhimandrit Iosif Naniescu glas V pa, Ziua învierii...”, cântare pe care o mai descoperim și în alte trei manuscrise românești gazdă. Același manuscris românesc nr. 4249 BAR arată la
f. 181 o altă inedită cântare „Tot de acelaș (Iosif Naniescu n.n.) glas II di, Lumină lină...”

În BAR ms. rom. 4013, manuscris ce cuprinde file adunate la întâmplare din cele ale Mitropolitului Iosif Naniescu, descoperim la fila 1 un fragment dintr-o slavă „...cu ale cărora rugăciuni Hristoase Dumnezeul nostru păzește turma Ta...” și însemnarea „Arh(iva) ms. 152”. La fila 6, alături de însemnarea: „arh. ms. 155”, găsim o „Priceasnă la Naşterea Domnului Dumnezeu și Mântuitorului nostru Iisus Hristos”. Inedite sunt și cântările din fondul BAR ms. rom. 4013, unde la fila 7 descoperim cele trei stări ale Prohodului Domnului.

În manuscrisul românesc BAR nr. 4013, la f. 11, alături de însemna­rea „arh. ms. 158” (sic!) descoperim cântarea de la târnosirea bisericii, „Cuviința Casii Tale...” (aceeași și la f. 11v). La fila 17 a aceluiași ms. 4013 BAR, alături de însemnarea „Arh(iva) Naniescu ms. I 163”, mai descoperim și „Începutul cu Dumnezeu cel Sfânt al Anixandarilor, glas VIII, ni. Deschizând Tu mâna Ta..., aceleași cântări găsindu-se fragmentar și la fila 19 alături de însemnarea: „Arh(iva) Naniescu I ms. 164”, pe glas VIII ni, „Deschizând Tu mâna Ta...”

Așadar, observând bogata sa operă muzicală răspândită în peste 100 de manuscrise muzicale, depozitate în 28 de fonduri românești și altele 10 din Sfântul Munte Athos, Mitropolitul Iosif Naniescu se remarcă drept punct de referință al epocii sale privind modalitatea de compo­zi­ție și de traducere din limba greacă a cântărilor psaltice, câștigând pe bună dreptate și recunoașterea de clasic al muzicii psaltice de tradiție bizantină alături de contemporanii săi, Macarie Ieromonahul, Anton Pann și Dimitrie Suceveanu.