Opera muzicală a Sfântului Mitropolit Iosif cel Milostiv

Citește și: Opera muzicală a Sfântului Mitropolit Iosif cel Milostiv (II)

Biserica Ortodoxă Română a cunoscut în ­secolul 19 şi în prima jumătate a secolului 20 o generație de valoroși arhierei interpreți, compozitori, traducători și promotori ai muzicii psaltice de tradiţie bizantină între care amintim pe Ghenadie Ţeposu-Argeşiu (1813-1877), Gherasim Timuş (1848-1911), Iosif ­Naniescu (1818-1902) și Evghenie Humulescu-Piteşteanul (1870-1931). Opera teologică de excepție şi cea muzicală îl evidențiază şi îl detaşează într-un mod incontestabil din cadrul acestui frumos buchet arhieresc pe Sfântul Iosif ­Naniescu, Mitropolitul Moldovei, prolificul compozitor, traducător şi interpret de muzică psaltică al secolului al 19-lea.

Nu vom insista asupra datelor referitoare la viaţa, activitatea social-filantropică şi opera teologică a Sfântului Iosif Naniescu, acestea fiind amintite şi publicate tematic sau referenţial, după cum vom reda în ordine cronologică, de către: Th. Ionescu (1880), Dragomir Demetrescu (1900), Constantin Cordoneanu (1902), Teodor V. Stupcanu (1911), Petre D. Chirculescu (1916), Mihail Gr. Poslușnicu (1928), Nicolae Iorga (1932), † Tit al Hotinului (1939), Vasile Vasilache (1940), V. Dudu (1940), pr. D. Furtună (1940), † Irineu, Mitropolitul Moldovei (1942), Constantin Nonea (1952), Gabriel Cocora (1960, 1968), Nicolae Şerbănescu (1965), Petre Popescu-Gogan (1966), Alexandru Bardieru (1972), Ion Vârtosu (1973), Petre Costinescu şi Marinescu Florin (1974), George Dincă (1975), Alexandru Stănciulescu Bârda (1975), arhim. Ioanichie Bălan (1980, 1990, 1998), Mircea Păcurariu (1981, 1996), Iustin Gaşpar (1982), Constantin C. Angelescu (1982), Nicu Moldoveanu (1982), Petre I. David (1990), Ion Vicovan (1991), Vasile Vasile (1993, 1994), Gheorghe C. Ionescu (2003), Sebastian Barbu-Bucur (2004), Bogdan Moise (2004), † Emilian Nica (2009), pr. Nicușor Beldiman (2009), diac. Codruț-Dumitru Scurtu (2009, 2011, 2012, 2013) ș.a.

„Gustul plăcut ce aveți în a semăna cântări după stilul vechii Biserici”

Despre vocația de interpret psalt a Sfântului Iosif Naniescu grăitoare sunt însemnările mitropolitului de pe manuscrisele donate Bibliotecii Academiei Române din București, dar și ale celor care l-au cunoscut și au lăsat în timp valoroase caracterizări despre râvna și priceperea acestuia, unul dintre aceştia fiind Episcopul Filotei al Buzăului, contemporanul său, care îi scrie următoarele: „Veți fi cel dintâi ce cu bucurie și cu plăcere prin mijlocul nostru veți îndeplini această lipsă de scrierile și producțiile originale și traduse ce cunoaștem că aveți și care după meșteșugul muzicii ce mai cu deosebire îl cunoașteți și după gustul plăcut ce aveți în a semăna cântări după stilul vechii Biserici” (Biblioteca Academiei Romane , ms. 4.397, fila 89). Iosif Naniescu remarca, într-o scrisoare (B.A.R., ms. rom. nr. 4.397, fila 87 f.-v.) trimisă la 21 mai 1856 de la Schitul Morunglav (Vâlcea) Episcopului Filotei al Buzăului, îndepărtarea flagrantă a unor psalţi de autenticul stil al acestei muzici (aceştia „nebăgând în seamă sfinţenia lucrului ce profană”), propunând atât teoretic, cât şi practic soluţii pentru menţinerea cântării bisericeşti în limitele tradiţiei şi ale stilului pur românesc.

„Vai mie, înegritule suflete”, după cererea ierodiaconului Iosif Naniescu

După tipărirea „Prohodului Domnului” de către ieromonahul Macarie, la anul 1836 la Buzău, Iosif Naniescu îl roagă pe bătrânul dascăl să scrie o adevărată capodoperă muzicală, slava la stihoavna de sâmbătă seara la Duminica lăsatului sec de carne, glas VIII Ni („Vai mie, înegritule suflete”), după cum arată însemnarea din B.A.R., ms. rom. 4.427, f. 84: „Slava la Stihoavna de Sâmbătă seara la Duminica lăsatului de carne glas VIII ni, «Vai mie înegritule suflete», scrisă de Macarie Ieromonahul în anul 1836 [...] în Episcopia Buzăului, după cererea ierodiaconului Iosif Naniescu, când a tipărit Prohodul Domnului”. Iată o dovadă a dragostei sale pentru interpretarea pieselor psaltice cu grad ridicat de dificultate.

Calitatea de interpret îi este reliefată şi de către arhiereul protopsalt Evghenie Humulescu-Piteşteanul, care notând la fila 5 în „Sinodicul Sfintei Episcopii de Argeşiu” (ms. recent descoperit de noi în Biblioteca Arhiepiscopiei Argeșului, n.n.) şi pomenind de marii slujitori ai Bisericii Ortodoxe Române cu care a avut bucuria de a sluji, când vorbește de fostul Episcop de Argeș, Iosif Naniescu, mărturiseşte: „Între dânşii străluciau cu deosebită lumină Iosif Naniescu - cuvios, foarte râvnitor părinteştilor obiceiuri, cu bun şi încuviinţat chip, maestru neîntrecut în psaltikie şi cântăreţ vestit cu dulce şi mângâioasă viersuire”.

Peste 76 de manuscrise în România

Compozițiile muzicale ale Mitropolitului Iosif Naniescu sunt răspândite în peste 76 de manuscrise în România, aflate în 28 de biblioteci precum: Biblioteca Academiei Române (17 manuscrise: ms. rom. 3.931, 1.743, 4.399, 4.402, 4.426, 4.427, 4.434, 4.013, 5.108, 4.382, 4.605, 2.343, 3.809, 4.249, 4.344, 1.191 și ms. rom.-gr. 835); Biblioteca Sfântului Sinod (9 manuscrise: ms. rom. I-18, I-17, I-76, II-7, II-34, III-29, D. 97205/2011, D. 97206/2011 şi ms. rom. - gr. I-54); Biblioteca Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor (4 manuscrise: ms. rom. 4.635, 4.658, 4.659 și 4.686); Biblioteca Mănăstirii Stavropoleos (4 manuscrise: ms. nr. 85M, 92M, 4.941 și 9.628); Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu” din Iași (4 manuscrise: ms. rom. III-79, I-56, II-34 și II-71); Biblioteca Arhiepiscopiei Râmnicului (3 manuscrise: ms. gr.-rom. nr. 6.649, ms. rom. nr. 493 și 7.515/197); Biblioteca Arhiepiscopiei Argeșului (3 manuscrise: ms. rom. M. 981, M. 982 și M. 983); Biblioteca „Nicolae Iorga” din Ploiești (3 manuscrise: ms. rom. nr. D. II. 2.599, D. I. 1.737 și D. II. 2.645); Muzeul Arhiepiscopiei Buzăului şi Vrancei (3 manuscrise: ms. rom. nr. 2.797, 2.957 și 4.063); Biblioteca Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei (4 manuscrise: ms. rom. nr. 340, 105, 11 şi 44); Muzeul Olteniei Craiova (2 manuscrise: ms. rom. nr. 84 și 86); Biblioteca Parohiei Rediu Tătar-Iași (2 manuscrise: ms. rom. nr. 1, Caietele 1 și 2); Biblioteca Bisericii Talpalari-Iași (1 manuscris: ms. rom. nr. 72); Biblioteca Mănăstirii Ciolanu-Buzău (2 manuscrise: ms. rom. nr. 1.051 şi 1.605 II C.1); Biblioteca Națională a României (2 manuscrise: ms. rom. nr. 4.269 și 10.567); Biblioteca Particulară Preot Ion Oprea-Vălenii de Munte Prahova (1 manuscris, fără cotă); Biblioteca Mănăstirii Văratec (1 manuscris: ms. nr. 207/B7); Biblioteca Mănăstirii Neamț (1 manuscris: ms. rom. nr. 15); Biblioteca Mănăstirii Sinaia-Prahova (1 manuscris: ms. rom. nr. 37); Biblioteca Mănăstirii Cheia-Prahova (1 manuscris, fără cotă); Arhivele Naționale Direcția Județeană Vâlcea (1 manuscris: ms. rom. nr. 80); Biblioteca Seminarului Teologic din Buzău (1 manuscris, fără cotă); Biblioteca Particulară Arhimandrit Partenie Apetrei-Neamț (1 manuscris: ms. nr. 1); Biblioteca Schitului Tarcău-Neamț (1 manuscris: ms. nr. 1); Biblioteca Centrală Universitară Bucureşti (1 manuscris: ms. nr. 10.862); Biblioteca Particulară Titus Moisescu Bucureşti (1 manuscris: ms. rom. nr. 4); Biblioteca Particulară Arhidiacon Sebastian Barbu Bucur-București (1 manuscris, fără cotă) și Biblioteca Particulară Alexie Buzera-Craiova (1 manuscris: ms. nr. 4).

23 de manuscrise muzicale în Sfântul Munte Athos

În Sfântul Munte Athos există peste 23 de manuscrise muzicale ce adăpostesc printre altele și compozițiile lui Iosif Naniescu, răspândite în 10 biblioteci: Biblioteca Schitului Prodromu-Athos (10 manuscrise: ms. rom. nr. 6/93, 10/4, 24/54, 77/17, 94/99, 97/74, 112/67, 123/102, 129/29 și 137/43); Biblioteca Particulară Ieroschimonah Gheorghe (Gamaliil) Boboc (3 manuscrise: ms. 35/III şi alte două fără cotă); Chilia Românească „Sfântul Ioan Teologul”-Cucuvinu-Provata (2 manuscrise, fără cotă); Biblioteca Schitului Lacu (2 manuscrise: ms. rom. nr. 2 și 21); Biblioteca Mănăstirii Stavronikita (1 manuscris: ms. nr. 23); Biblioteca Marii Lavre (1 manuscris: ms. rom. nr. 4); Biblioteca Chiliei „Adormirea Maicii Domnului” (1 manuscris: ms. rom. nr. 2); Biblioteca Chiliei „Sfântul Gheorghe”-Colciu (1 manuscris: ms. rom. nr. 5); Biblioteca Chiliei „Sfântul Ioan Botezătorul” (1 manuscris: ms. rom. nr. 4) și Biblioteca Chiliei „Sfântul Ipatie” (1 manuscris: ms. rom. nr. 17).

„Așa cum era cântat de Mitropolitul Iosif Naniescu”

Prin bogata operă muzicală, Mitropolitul Iosif Naniescu se remarcă drept punct de referință al epocii sale privind modalitatea de compoziție și de traducere din limba greacă a cântărilor psaltice. Calitatea de bun interpret îi este reliefată de nenumăratele mărturii scrise de-a lungul timpului. Iosif Naniescu arată istoriei muzicale, prin opera răspândită în peste 100 de manuscrise muzicale (depozitate în biblioteci din țară și din Sfântul Munte Athos), râvna și talentul deosebit cu care a fost înzestrat, câștigând în consecință prețuirea psalților vremii care au lăsat în antologhioane lângă cântările sale aprecieri ca: „Axion preafrumos” (s.n.); „ frumos”, „alte axioane preafrumoase” etc. Interpretarea deosebită a Mitropolitului Iosif a generat cu timpul și alte tonisiri ale psalților, așa cum arată manuscrisul românesc din Biblioteca Sfântului Sinod nr. II-7, care ne descoperă la p. 46: „Alte bine cuvântări mai pe scurt melodia făcută de Mardari Gheorghiu aprocsimativ dupe cum le cânta Înalt Prea Sfinția Sa Mitropolitul Moldovei Iosif Naniescu”. Astfel de cântări le descoperim și în manuscrisul nr. 1, Caietul 2, din Biblioteca Parohiei Rediu Tătar-Iași, la filele 12v.-15v: „Binecuvântările învierii, glas V tetrafonic aranjate în măsura de două cum au fost cântate de I.P.S. Mitropolit Iosif Naniescu”.

Fiind una din personalitățile de seamă ale Bisericii Ortodoxe Române, Sfântul Iosif Naniescu a lăsat o bogată operă muzicală compusă din lucrări originale, traduceri din limba greacă, revizuiri (ale unor cântări de Macarie Ieromonahul și Anton Pann), dar și piese muzicale scrise ulterior morții sale de către compozitorii epocii cu mențiunea „așa cum era cântat de Mitropolitul Iosif Naniescu”.

Lucrări din adolescenţă

Din anul 1833, când avea doar 15 ani, datează a sa „Mică gramatică muzicală psaltică” (B.A.R., ms. rom. 4.402, ff. 150-156), scrisă de tânărul Iosif Naniescu la Iași. În fondul B.A.R. mai identificăm încă două importante tratate de teorie a muzicii în limba greacă ce i-au aparținut: manuscrisul grecesc 655/792 (prima jumătate a sec. 19, 81 file, dimensiuni 180/110 mm - „Cartea întâia de muzică teoretică și practică”) și ms. gr. 698/793 (sec. 19, 17 file, dimensiuni 390/130 mm - „Tratat sumar de muzică bisericească”, cu o serie de diagrame explicative ale scărilor muzicale). O altă gramatică muzicală a lui Iosif este și manuscrisul românesc 4.399 din fondul B.A.R., întocmită după cele ale lui Macarie Ieromonahul alături de exerciţii de paralaghiere (f. 20), având şi un „Doamne strigat-am...” (cu text grecesc), glas III Ga.

Din anul 1835 datează și ms. rom. 5.108 B.A.R., 159 file, dimensiuni 115/85 mm, care cuprinde Adunare de cântări (în limbile română şi greacă, n.n.) de psaltichie (şi versuri, n.n.) de ierodiaconul Iosif Naniescu, 1833 [1835, n.n.], Buzău (f. 1).

Iosif Naniescu scrie la 1833 un „Aliluia...” glas II (B.A.R., ms. rom. 5.810, f. 3v.), un „Διναμις... Αγηος ο Τεος...” glas II Di, f. 5 (același și în B.A.R. ms. rom. 4.402, f. 107, în limba română) și un imn arhieresc (grecesc) protovaris glas VII (f. 126). Un alt imn arhieresc compus de Iosif Naniescu pe glas VII varis (Zo) îl identificăm în B.A.R. ms. rom. 4.249, f. 180, precum şi în Biblioteca Sfântului Sinod (ms. rom. I-17, f. 55 și ms. rom.-gr. I-54, f. 159). În Sfântul Munte Athos descoperim un imn arhieresc glas VII varis (Zo) în Biblioteca Schitului Prodromu, ms. rom. 24/54, ff. 214v şi 216, cu mențiunea: „de părintele arhimandrit Găiseanul”.

Din aceeași perioadă identificăm în B.A.R. ms. rom. 4.402, ff. 86-93v o „... cântare (ce) se cântă când se îmbracă arhiereul, facere a lui Grigorie Protopsaltul”, alături de însemnarea: „...tradus în româneşte de Arhimandritul Iosif Naniescu Găiseanul, glas VII, Zo, Încinge sabia” (cu teriremuri, ff. 90-93). La fila 173 identificăm un imn „La închinarea arhiereului” (în limba greacă, melosul din vechime), glas VIII: Τον δεςποτι (Pre Stăpâ­nul), iar la fila 175 descoperim acelaşi imn mai melismat. Altă cântare la închinarea arhiereului compusă de Iosif pe glasul VII o descoperim în Biblioteca Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, ms. 340, ff. 280-286.

„Răspunsurile mari” cântate de întreaga Ortodoxie românească

Conform însemnărilor de pe manuscrise, la data de 24 martie 1836, ierodiaconul Iosif scria la Buzău aghioasele glas VIII („Răspunsurile mari”), „după cele grecești” care și astăzi, după 187 de ani, sunt cântate de întreaga Ortodoxie românească cu aceeași frumusețe și prospețime. Referitor la paternitatea acestor cântări, putem încerca unele aprecieri. Este foarte interesant faptul că Iosif Naniescu menționează pe manuscrise în mod indirect că aceste răspunsuri nu i-ar aparține, ci sunt lucrate „în Seminarul Sfintei Episcopii Buzău la anul 1836, după cele grecești”. De aici putem deduce două aspecte. Unul ar fi că aceste răspunsuri au circulat din vechime în variantă grecească și ierodiaconul Iosif le-ar fi tradus în limba patriei, așa cum încuraja curentul de românire a cântărilor bisericești. Cel de-al doilea aspect ar fi că aceste răspunsuri ar fi fost scrise de Iosif Naniescu într-o vreme când din punct de vedere eclesiastic Țările Române erau sub suveranitate grecească și pentru răspândirea lor Iosif va fi trebuit să le prezinte ca „traduse”, și nu „compuse”, acesta fiind un gest de precauție al viitorului mitropolit. Nedescoperirea variantei originale grecești se poate datora și faptului că ar fi circulat doar în formă orală. Este cunoscută metoda Evului Mediu de memorare a unui întreg repertoriu de cântări, fapt ce încuraja învățarea formulelor melodice cu o mare ușurință. Cunoaștem din tradiție faptul că a existat un moment când, odată cu apariția cântărilor în limba patriei, stranele românești s-au rupt de cântările în limba greacă. Așa se va fi întâmplat și la Buzău, unde ierodiaconul Iosif Naniescu va fi introdus răspunsurile mari în limba patriei, după melosul celor grecești, la anul 1836.

O altă premisă ar fi şi faptul că Episcopul Gherasim Safirin al Romanului, tipărind în Tipografia Cărților Bisericești din București, la anul 1908, o „Culegere de cântări bisericești” și publicând la paginile 50-51 aceste răspunsuri, aduce informația că Iosif Naniescu, „prin anii 1875-1876, fiind mitropolit le-a modificat”. Este ceva uimitor, pentru că Iosif traducea în mod fidel cântările grecești, folosind deseori cuvântul „întocmai” pentru a garanta acest lucru. Cunoscând acrivia și fidelitatea traducerilor din limba greacă ale lui Iosif Naniescu, acesta și-a permis să le și modifice după o anumită perioadă când probabil convingerile și inspiraţia sa muzicală au atins pragul maturității. Putem astfel observa și analiza lesne viziunea sa de traducere (sau componistică, de ce nu?) de când avea doar 18 ani, punând-o în paralel cu cea după 40 de ani de experiență muzicală componistică și interpretativă din anul 1876, pe când avea 58 de ani.

Aceste cântări le identificăm în multe manuscrise din România și din Sfântul Munte ­Athos, fiind unele din cele mai răspândite cântări ale lui Iosif Naniescu. În România le descoperim în Biblioteca Academiei Romane: ms. rom. 3.931, fila 12 (cu însemnarea: „S-au cântat în Seminarul Sfintei Episcopii Buzău la anul 1836, după cele grecești de Iosif” - la f. 24 este repetat glas VIII Ni „Pre Tine Te lăudăm...”); ms. rom. 1.743, f. 1 (cu mențiunea: „scris 1836 martie 24, Iosif în Buzău”). În bibliotecile din ţară am identificat un număr de cel puţin 26 de manuscrise gazdă ale acestor frumoase cântări.

La Sfântul Munte Athos identificăm aceste răspunsuri mari glas VIII în Biblioteca Schitului Prodromu (manuscrisul românesc 77/17, f. 179) şi alte cel puţin 12 manuscrise gazdă ale acestor cântări în diferite biblioteci atonite.

(Va urma)