Opera muzicală a Sfântului Mitropolit Iosif Naniescu (II)

Citește și: Opera muzicală a Sfântului Mitropolit Iosif cel Milostiv (I)

Preocupat ca ucenicii să nu ducă lipsă de cântări, Sfântul Mitropolit Iosif Naniescu traduce și compune timp de 64 de ani, începând încă din fragedă pruncie, la doar 15 ani (1833), până în anul 1897, cu cinci ani îna­inte de a trece la Domnul, perioadă în care probabil se va fi îngrijit mai mult de suflet decât de trup, fiind recunoscut încă din timpul vieții drept un călugăr cu trăire îmbună­tățită.

Pentru o imagine generală și edificatoare asupra bogatei opere muzicale a Sfântului Mitropolit Iosif, din rațiuni de spațiu, vom prezenta în cele ce urmează doar titlurile, perioada de compoziție și numărul de manuscrise-gazdă ale acestor preafrumoase cântări. Astfel, continuăm articolul precedent prezentând lucrările sfântului din perioada când viețuia la Buzău.

Din această perioadă remarcăm frumoasele kekragarii „Doamne, strigat-am” traduse de ierodiaconul Iosif Naniescu la 20 iulie 1836 după Dionisake Moraitul (cf. ms. 340, f. 3-10 din Biblioteca Mitropoliei Moldovei și Bucovinei și ms. rom. 1743, filele 60-67v, din Biblioteca Academiei Române).

În 23 martie 1838 (vezi manuscrisul românesc nr. 3931 BAR, fila 338) Iosif Naniescu copiază un axion: ,,A(l) lui Matache Cântărețul Sf(intei) Ep(iscopii) Buzău care au răposat la anul 1838 februarie 22 (subl. n.)”. La 7 septembrie 1838, Iosif traduce în limba română un preafrumos axion pe glas VIII, ,,Kade-să cu adevărat...”, al arhiereului Antim Hariopoleos. Cântarea o identificăm în 10 manuscrise din România. În Sfântul Munte Athos, identificăm acest axion în două manuscrise aparținând Bibliotecii „Sfântul Ipatie Vatoped” - ms. rom. nr. 17, f. 40 și Bibliotecii Schitului Prodromu - ms. rom 6/93, f. 629. Tot în anul 1838 compune și „Slava Laudelor în Duminicile Sfinților... Ceata Sfinților Părinți...” așa cum o descoperim în BAR, ms. rom. 4249, f. 175, cântare pe care o mai identificăm și în alte patru manuscrise din bibliotecile românești.
Două manuscrise din țară, aparți­nând fondului BAR, dețin și cântarea „Iubi-te-voi Doamne” glas VII (ms. rom. 1743, f. 3v și ms. rom. 4434, f. 17).

Tot în anul 1838 Iosif scrie un „Hristos a înviat...” glas II, cântare identificată în BAR, ms. rom. 4402, f. 3-8 (grecește, românește şi rusește). Această cântare figurează publicată în ediția nouă a „Buchetului muzical...” al lui Neagu Ionescu, tipărit la București la anul 1900, (p. 226), dar și în vechea ediție, tipărită la Buzău în anul 1881 (pp. 239-240), însă fără menționarea autorului.

La 1 noiembrie 1838 Iosif compune pe glas VIII un imn școlar identificat în BAR, ms. rom. 3931, f. 16 ,,Glas VIII ni, usul sofian (în trei stări n.n.) Kântați școlari cântați chipul cu toți plecați...” Alt imn școlar mai identificăm și la fila 32 a aceluiași manuscris ,,Glas VII varis zo, Kântați școlari cân­tați...”Altă cântare o descoperim în BAR, ms. rom. 1743, f. 13 ,,Glas VIII (1838), Cântaţi cântaţi de-apururi...”

Tot în perioada anilor 1838-1839 Iosif traduce psalmul 102 „Binecuvântează suflete al meu pre Domnul” glasul VIII, identificat în 11 manuscrise din România și unul din Sfântul Munte Athos, ms. rom. nr. 10/4, f. 57 din Biblioteca Schitului Prodromu.

La 14 ianuarie 1839, ierodiaconul Iosif scrie Cântările Triodului, situate în Biblioteca Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, ms. nr. 340,
f. 23-68.

La 31 ianuarie 1839, Iosif scrie la Buzău antifonul al doilea „Laudă suflete al meu pre Domnul” glas VII. Această cântare o identificăm de mai multe ori în manuscrisul românesc BAR nr. 3931 (la filele 10 și 20) și în alte nouă manuscrise din bibliotecile românești. La Sfântul Munte Athos, identificăm cântarea în manuscrisul românesc nr. 10/4 f. 60v. din Biblioteca Schitului Prodromu.

La 7 februarie 1839, Iosif traduce axionul „De tine se bucură” de la Liturghia Sfântului Vasile după o variantă semnată de Dionisie Fotino. Această cântare o întâlnim și în alte nouă manuscrise din România. Variante ale acestui axion semnate de Mitropolitul Iosif le descoperim și în alte două manuscrise din România și unul din Sfântul Munte Athos, BSP, ms. rom. 24/54, f. 234v. și la f. 238-241.

Un manuscris autograf inedit din fondul BAR, ms. rom. 3931, filele 343-345, ne înfățișează troparele hirotoniei semnate de Iosif și datate „28 octombrie 1839”. Este un lucru foarte interesant pentru istoria muzicii psaltice românești faptul că, deși Sfânta Taină a Hirotoniei există dintru începuturi în Biserica Ortodoxă, nu se cunoaște numele autorului ori traducătorului troparelor așa cum ele circulă în practica liturgică a zilelor noastre. Publicațiile muzicale din zilele noastre nu aduc nici o lămurire asupra acestor cântări, mulțumin­du-se a figura ori fără nici o men­țio­nare a autorului, ori cu mențiu­nea de „cântare tradițională”, fapt ce îngreuiază cercetarea muzicologică contemporană. Manuscrisul autograf BAR ms. rom. 3931 ne arată la filele nr. 343 și 345 aceste tropare de hirotonie semnate de Iosif Naniescu la 28 octombrie 1839, așadar cu 75 de ani înaintea Episcopului Gherasim Safirin („Sobornicariu”, 1914, p. 102), 68 de ani înaintea lui Ioan Zmeu („Catavasier muzical...”, 1907, p. 102), 59 de ani înaintea lui Dometie Ionescu („Antologie”, 1898, pp. 72-73), 42 de ani înainte de Neagu Ionescu („Buchet muzical...”, 1900, București, pp. 152-153/ 1881, Buzău, pp. 134-135), 21 de ani înaintea profesorului Ștefanache Popescu („Colecțiuni de Cântări Bisericești...”, 1860,
pp. 45-46) și cu 8 ani înainea lui Anton Pann („Rânduiala Sfintei și Dum­ne­zeeștei Liturghii...”, Bucu­rești, 1847, pp. 37-39).

La 30 ianuarie 1839, Iosif Naniescu tălmăcește din grecește axionul glas VII, așa cum descoperim în BAR, ms. rom. 3931, f. 25/ f. 27 ,,Glas VII (eptafon - n.n.), Kade-să cu adevărat...”, cântare identificată de noi în alte 13 manuscrise din România și alte șase manuscrise din Sfântul Munte Athos.

Manuscrisul românesc BAR nr. 4402 ne înfățișează la fila nr. 28 ectenia mare cu răspunsuri pe psaltichie la două voci. Iată preocupări polifonice ale lui Iosif Naniescu care fac neîntâmplătoare hotărârea luată ca mitropolit de a avea la catedrala din Iași una dintre primele corale bisericești mixte din România, condusă de Gavriil Musicescu.

La 22 februarie 1840, pe când Iosif era student la București, locuind la metocul Episcopiei Buzău de la Biserica „Sfântul Dimitrie” (Bellu), traduce din grecește cântarea din Postul Mare a lui Grigorie Protopsaltul, „Suflete al meu...” (BAR, ms. rom. 3931, f. 311), identificată și în alte șase manuscrise din România.

La 2 aprilie 1841, Iosif Naniescu traducea din porunca Episcopului Chesarie axionul Înălțării Domnului al răposatului serdar Dionisie Fotino (BAR, ms. nr. 3931, la filele 28, 29), identificat și în alte trei manuscrise din România și unul din Sfântul Munte Athos.

În manuscrisul românesc nr. I-76 din Biblioteca Sfântului Sinod, la pagina 107, descoperim un frumos axion pe glasul VIII, ,,...De Prea Sfinția sa Părintele Iosifu Naniescu Mitropolitul Moldovii pe când era arhidiacon în anul 1843...”, axion pe care îl descoperim și în manuscrisul românesc din Biblioteca Mănăstirii Văratec nr. 207/ B7 f. 31. Alt axion inedit al Mitropolitului Iosif pe glas VIII îl descoperim în BAR, ms. rom. 4249, f. 30.

În data de 8 decembrie 1843, Iosif Naniescu scria un alt frumos axion glas I „Kuvine-se cu adevărat...” (cf. BAR, ms. rom. 3931, la fila nr. 30, 31), cântare descoperită și în alte 10 manuscrise din România și trei din Sfântul Munte Athos.

Alt axion compus de Iosif Naniescu, probabil în aceeași perioadă, este și cel pe glas al II-lea identificat în BAR, ms. rom. 4382, f. 59, descoperit și în alte 11 manuscrise din România. Un axion pe glas al V-lea compus de Iosif Naniescu îl observăm în manuscrisul BAR, ms. rom. gr. 835, f. 35v (numai neumele muzicale fără text - n.n.). Alt axion duminical inedit tradus după cel grecesc ,,al lui Hristodor Gheorghiu” îl identificăm pe glas I în Biblioteca Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, ms. 340, f. 215.

Alte preafrumoase axioane semnate de Iosif Naniescu le descoperim într-un manuscris muzical din Biblioteca Mănăstirii Văratec, Muzeul Mănăstirii, ms. 207 (B7), dar și în manuscrisul nr. 98 din depozitul de carte al Mănăstirii Vorona. Acest din urmă axion este publicat la Buzău în anul 1875, în Tomul II al Rânduielii Sfintei Liturghii.

Altă compoziție semnată de Iosif Naniescu o identificăm în BAR, ms. rom. 1743, f. 107-109v, fiind unicul manuscris ce adăpostește cântarea „Slavă... Şi acum... Împărăteasă prealăudată, glas VIII” (cu teriremuri - n.n.).

(Va urma)