Păpădia, vindecătoarea ficatului

Cu această virtute terapeutică a bolilor hepatice, păpădia este cunoscută de aproximativ un mileniu, fiind menţionată de celebrul medic arab Avicenna, care, în „Cartea tămăduirii“, o recomanda pentru tratarea bolilor de ficat şi stomac, pentru purificarea sângelui şi înlăturarea grăsimilor de prisos.

Păpădia este originară din Europa şi Asia de Vest, cuprinzând un număr nedefinit de specii (peste 100 după specialiştii suedezi). Pe plan mondial, păpădia este foarte răspândită în Europa (Bulgaria, România, ţările din fosta Iugoslavie, Ungaria, Polonia), în Asia (India, China, Iran) şi America de Nord. Există şi culturi întinse în Germania şi Franţa, pentru consumul alimentar şi în scopuri medicinale. Denumirea ştiinţifică a păpădiei este Taraxacum officinale, care derivă de la cuvintele greceşti taraxis - nelinişte şi akeomai - a vindeca, cu referinţă la proprietăţile vindecătoare asupra crampelor stomacale. În scopuri alimentare şi medicale se recoltează toate organele plantei (frunze, tije, rădăcini), cea mai indicată fiind recoltarea părţii aeriene (herba) împreună cu rădăcina. Frunzele bazale se adună primăvara devreme, pentru a fi consumate proaspete, în salate. Tulpinile (tijele) se adună fără floare, din aprilie până în septembrie, pentru a fi mâncate câte 8-12 în fiecare zi. Rizomii şi rădăcinile se recoltează în lunile iulie-octombrie, când au un conţinut maxim de taraxacină (principiu amar) şi de inulină. Uscarea se face la soare sau artificial, la 40-500C. Păpădia, un detoxifiant natural Funcţia principală depurativă şi detoxifiantă a sângelui şi ficatului asigură un tonus general al organismului. La nivelul sângelui acţionează şi ca hipoglicemiant şi hipocolesterolemiant. În afecţiunile digestive are proprietăţi coleretice şi colagoge (favorizând evacuarea bilei), astringente, hipoacidifiante, alcalinizante, laxative, stomahice, antiputride, stimulente ale secreţiei pancreatice, decongestive, antibiotice, mineralizante, aperitive şi tonic amare. În funcţiile cardiace are efecte venotonice, antidiabetice, antiplachetare şi depurative sanguin. La nivelul rinichilor are acţiuni diuretice şi dizolvante pentru calculi renali, tonifiante pentru piele. Alte proprietăţi ale păpădiei, cunoscute în terapeutica medicală, sunt: antitumorale, antiinflamatoare, anticanceroase, antireumatice, sedative, tonifiante al pielii. Acţiuni specifice Păpădia este o plantă cu calităţi terapeutice de excepţie şi ar trebui să nu lipsească din terapia de primăvară a fiecărei persoane. Aceasta acţionează benefic în următoarele cazuri: - afecţiuni stomahice, gastrite hiperacide; reglează hiperaciditatea şi alcalinitatea organismului, protejează ficatul prin decongestionare; hepatită cronică, malarie, insuficienţă hepatică, ciroză; combate icterul cataral, măreşte secreţia biliară prin dublarea cantităţii de bilă produse de ficat, elimină calculii biliari (cură de câteva luni); dischinezie biliară, colecistită, constipaţie, fermentaţie intestinală, avitaminoze, anorexie la convalescenţi şi copii anemici, intoxicaţii, hemoroizi; - afecţiuni cardiovasculare, insuficienţă cardiacă cu edeme, tulburări circulatorii, ateroscleroză, hipertensiune arterială. Măreşte permeabilitatea capilară favorizând irigarea ţesuturilor miocardului; - combate cancerul şi nodulii la sân, prin protecţia contra radicalilor liberi; - afecţiuni renale şi genitale, calculoză şi colici renale, insuficienţă renală cronică, sporeşte cantitatea de urină cu eliminarea excesului de apă, uraţi şi toxine, uşurează activitatea rinichilor, combate dismenoreea şi hipermenoreea; - reumatism, artroze şi gută; - dezechilibre hormonale, combate obezitatea şi celulita datorată bolilor endocrine, reduce inflamaţia ganglionilor; - combate diabetul, cu reducerea glicemiei şi a colesterolului; - reface organismele debilitate după unele boli infecţioase; - combate anemia la copii şi convalescenţi, astenia, oboseala şi nevrozele; - combate afecţiunile dermatice (varice, ulcer varicos, acnee, eczeme, negi, furunculi, pecingine, pistrui, pete roşii pe obraz - cuperoză, ten iritat); - previne îmbătrânirea prematură. Forme de preparare în uz intern - infuzie din două linguriţe plantă uscată la 250 ml apă clocotită; se infuzează 10-15 minute, se strecoară şi se beau zilnic 2-3 ceaiuri puţin amărui, după mesele principale, timp de 4-6 săptămâni, având efecte în purificarea sângelui, icter, colecistite, dischinezie biliară, normalizarea circulaţiei sângelui, ateroscleroză, reumatism, gută, afecţiuni cronice ale aparatului urinar, vindecarea varicelor şi ulcerelor varicoase şi eliminarea toxinelor din organism; - decoct din amestecul de 40 g herbă uscată de păpădie, 20 g frunze de mesteacăn, 15 g flori de soc şi 25 g scoarţă de cruşin sau herbă de volbură, din care se ia o linguriţă de 250 ml apă rece; se fierbe 5-10 minute, se infuzează acoperit 15 minute, se strecoară şi se beau zilnic 2-3 ceaiuri călduţe şi neîndulcite între mesele principale, într-o cură de peste o lună, având efecte în combaterea obezităţii şi celulitei; - salată din 100 g frunze tinere, recoltate primăvara până în mijlocul verii, care se ţin 30 de minute în apă sărată pentru a îndepărta gustul amărui; se mărunţesc şi se amestecă cu 25 g pătrunjel verde, 50 g praz tocat, 15 ml ulei, sare, piper, oţet şi mărar. După o cură de două săptămâni are proprietăţi nutritive la convalescenţi şi la persoane anemice, aducând organismului un supliment de săruri (ex. calciu, magneziu), compuşi proteici şi substanţe antibiotice naturale; - tulpini (tije) fragede, mestecate în gură, pe stomacul gol, câte 5-8 bucăţi pe zi, timp de 2-4 săptămâni, cu efecte de ameliorare rapidă a durerilor reumatice şi a inflamaţiilor glandulare şi hepatice, stimularea funcţiei vezicii biliare cu dizolvarea şi eliminarea calculilor biliari, combaterea dischineziei biliare, gastrite hiperacide, ateroscleroză, gută, depurarea sângelui, afecţiuni ale splinei, evitarea stării de oboseală şi lipsa de energie. Sucul din rădăcini tonifică organismul - suc din rădăcini proaspete şi frunze, preparat în lunile august-septembrie, prin adaos de glicerină (o lingură), apă şi alcool de 90°; se ia câte o lingură, de 3 ori pe zi, timp de 3-6 săptămâni, fiind indicat în obezitate, reumatism, litiază, stimulent al funcţiilor hepatice şi renale; elimină calculii biliari, şi intervine în stări de oboseală, astenie nervoasă, afecţiuni dentare, revigorarea tenului şi în boli circulatorii. Datorită proprietăţilor depurative, scade colesterolul din sânge. Este un bun aperitiv, tonic şi reconfortant; - suc din flori de păpădie (90 ml) în amestec cu 270 ml suc de morcov sau 120 ml suc din salată de grădină, cu efect în bronşite; - vin de păpădie dintr-un kg flori, care se fierb în 4 litri de apă timp de 10 minute; se lasă să macereze 20 ore, se strecoară şi se adaugă 500 g zahăr; după răcire se pune drojdie de vin pentru fermentaţie; - tinctură de păpădie din 100 g rădăcini proaspete în 18 ml alcool 90°, 15 ml glicerină şi 17 ml apă; după macerare timp de 7 zile se strecoară şi se iau câte 15-20 de picături, de 2-3 ori pe zi, într-o cură de 4 săptămâni, având rol de drenaj al aparatului renal şi al vezicii biliare; - pulbere din rădăcini şi frunze, uscate şi măcinate fin, din care se iau câte 5 g pe zi, în 3 reprize; se ţin sub limbă timp de 7-10 minute, după care se înghit cu miere; - rădăcinile crude, spălate şi curăţate, mestecate în gură, au efecte în purificarea sângelui, îmbunătăţirea digestiei şi accelerarea diurezei, cu eliminarea toxinelor nocive din organism. Preparate pentru uz extern - infuzie din flori pentru spălarea petelor de pe faţă (cuperoză); - decoct din 1-2 linguriţe pulbere din rădăcini, uscate şi măcinate, la 250 ml apă; se fierbe 5-10 minute, se strecoară şi se beau 1-2 ceaiuri pe zi, în caz de erupţii dermatice, eczeme cu cruste, prurit şi pentru spălarea părului şi a ochilor; - decoct din tije, frunze şi muguri, filtrat de două ori şi folosit cu tampon steril pentru combaterea pistruilor, a albeţii pe cornee şi limpezirea ochilor. După prepararea decoctului se va adăuga o jumătate de linguriţă de sare la cană pentru a aduce soluţia la concentraţia serului fiziologic; - decoct din rădăcini pentru combaterea hemoroizilor, a varicelor şi a ulcerelor varicoase, erupţii, eczeme şi alte boli de piele; - suc din rădăcini, aplicat prin tamponări repetate, de mai multe ori pe zi, pe negi, pete roşii, leziuni verucoase cutanate şi pistrui. După tamponări se curăţă tenul cu decoct de păpădie sau cu un amestec, în părţi egale, din suc de păpădie şi smântână; - băi locale cu decoct din rădăcini pentru combaterea hemoroizilor şi a varicelor de gambă; - rădăcina mărunţită şi prăjită cu smântână proaspătă se aplică sub formă de cataplasmă pe zonele dureroase cu reumatism acut sau cronic, cu repetare zilnică până la încetarea durerii.