Părintele Cleopa Ilie la începutul regimului comunist

Anul acesta s-au împlinit 100 de ani de la naşterea celui care a fost duhovnicul Moldovei şi al întregii Românii într-o perioadă de mari încercări pentru poporul român. Ridicat duhovniceşte sub ocrotirea egumenului Ioanichie Moroi, care avea experienţa trăirii athonite, fratele Constantin, mai apoi călugărul Cleopa Ilie, a devenit unul dintre reperele spiritualităţii româneşti atunci când monahismul românesc avea nevoie de revigorare şi întărire pentru perioada ce avea să urmeze. Încă din vremea scurtei păstoriri a Mitropoliei Moldovei, Justinian Marina a văzut în Cleopa Ilie un bun administrator de mănăstire şi stareţ, deopotrivă. A urmat alegerea mitropolitului Justinian ca întâistătător al Bisericii Ortodoxe Române, într-un moment în care noul regim politic trecea la schimbări profunde în societatea românească. Biserica nu putea ignora şi accepta toate acestea şi iată că patriarhul Justinian se vede implicat în multe momente care vor marca misiunea Bisericii. În această perioadă, duhovnicul Cleopa de la Sihăstria se va confrunta cu primele provocări ale regimului comunist şi pe care cu smerenie şi înţelepciune le va depăşi. Izvoarele orale, surprinse în Patericul alcătuit de părintele Ioanichie Bălan, ne vorbesc despre o reţinere la Siguranţa comunistă a părintelui Cleopa, la sfârşitul primăverii lui 1948, după cum însuşi el mărturisea: "În ziua Sf. Împăraţi Constantin şi Elena (21 mai) ţineam predică şi am zis: "Să dea Dumnezeu ca şi conducătorii noştri de acum să fie ca Sfinţii Împăraţi, ca să-i pomenească Biserica în veac!"" Atunci unul din popor m-a şi înregistrat şi nici n-am apucat să-mi scot veşmintele, că a venit o maşină şi mi-au zis să merg cu ei. M-au dus la Tg. Neamţ şi acolo m-au pus într-un beci care nu avea decât pat de ciment. Apoi, m-au anchetat timp de cinci zile, ţinându-mă fără apă şi fără mâncare. Pe urmă mi-au dat drumul". La puţin timp, se consemnează în acelaşi izvor, dar nu şi în documentele Securităţii, cum "un creştin binefăcător i-a spus în taină" să se retragă pentru puţin timp fie în munţi, fie în altă parte. La sfatul duhovnicilor, părintele Cleopa a luat calea muntelui, vreme de şase luni, pentru a sta în zona "Piciorul cucului" şi unde primea cele necesare de la fraţi din obşte şi îşi săvârşea pravila. Perioada de retragere în munţi a durat până "a fost readus în mănăstire", consemnează izvoarele duhovniceşti, ceea ce presupune, la prima vedere, că cineva dintr-o autoritate bisericească înaltă intervenise pentru el.

 

Nu ştim cine din Biserică a intervenit pentru părintele Cleopa. Însă, după acest moment, în toate încercările la care a fost supus, de fiecare dată când autorităţile comuniste au încercat arestarea sa, părintele Cleopa a fost protejat de patriarhul Justinian Marina, care în anul 1949 îi dăduse misiunea de a reorganiza mănăstirea voievodală de la Slatina şi de a oferi monahismului românesc vieţuitori cu aleasă trăire duhovnicească.