Părintele Cleopa, un nume adunat pe o carte
Harul ca dar dumnezeiesc a trecut miraculos şi în cărţile părintelui Cleopa Ilie, peste 50 la număr. S-au aşezat în rafturi de bibliotecă din 1954 până azi. Cele mai multe au apărut la editura Mănăstirii Sihăstria. Tirajul lor a atins o cifră incredibilă pentru acest timp al căderii interesului pentru cultura scrisă, peste două milioane de exemplare. Se adaugă peste o sută de mii de exemplare, cât au numărat volumele tipărite de alte case editoriale. Mai mult, cărţile părintelui Cleopa au început să circule în lume. Prima ieşire peste fruntarii datează din anul 1988, când la Salonic s-au tradus şi publicat „Convorbiri duhovniceşti cu părintele Cleopa“, apărute în România în cuprinsul cărţii „Convorbiri duhovniceşti“, semnată de arhimandritul Ioanichie Bălan. Difuzarea în străinătate a scrierilor părintelui Cleopa a cunoscut un veritabil boom îndată după slobozirea ţării din lagărul comunist. S-au arătat interesaţi de tălmăcirea lor editori din Europa, America şi Asia. Traducerile au fost realizate în sârbo-croată, engleză, italiană, poloneză, franceză, finlandeză, rusă, arabă, bulgară şi chineză. Editura din Moscova, care a tipărit cartea „Marele stareţ, un făcător de minuni român“, adică cele trei părţi din „Mânca-v-ar raiul!“, şi-a însoţit demersul cu nişte precizări revelatorii privind această putere a cuvântului, hărăzită de Dumnezeu monahului român, aceea de a fi, cum spune Eminescu despre Pann, înţelept ca un proverb.
Editorii ruşi au scris negru pe alb, cum a menţionat părintele arhimandrit Petru Bălan la celebrarea centenarului din 2012, că: „…scumpul părinte Cleopa a devenit foarte drag şi mult preţuit de cititorii din Rusia. Şi cu Sfinţia Sa a început o nouă perioadă în Ortodoxia rusă, perioada descoperirii marilor comori ale înaltei şi sfintei duhovnicii româneşti“.
Despre toate aceste daruri ale unui om hărăzit de Dumnezeu a fi glas al poporului său s-a vorbit la un ceas de aduceri aminte şi cinstire pe 2 decembrie 2013, ziua când se rostuiau 15 ani de la trecerea sa la cele veşnice, la Patriarhia Română, acolo unde, chemat de patriarhul Justinian, părintele Cleopa, abia scăpat de urmărirea Securităţii, a stat o vreme în anii 50 ai veacului trecut şi a contribuit la aşezarea vieţii monahale din Muntenia în albia cea veche şi tipiconală. Această comemorare, de care s-a îngrijit părintele arhimandrit Timotei Aioanei, a avut loc la iniţiativa Părintelui Patriarh Daniel, cel care l-a avut naş de călugărie pe cuviosul Cleopa. A apărut cu acest prilej şi un volum consacrat monahului paradigmatic, intitulat „Părintele Cleopa Ilie - luminător de suflete pe calea mântuirii“. Acesta se adaugă sporitor şi înnobilator celor scrise despre cărturarul monah îndată după trecerea sa la cele veşnice. Este vorba de „Viaţa părintelui Cleopa“, carte publicată în 1999 de arhimandritul Ioanichie Bălan, „Părintele Cleopa Ilie, prieten al sfinţilor şi duhovnic al credincioşilor - in memoriam“, volum comemorativ scos în anul 2005, la şapte ani de la înveşnicire şi albumul „Părintele Cleopa, Omul lui Dumnezeu printre oameni“, editat în 2012 de Mănăstirea Sihăstria, la o sută de ani de la naştere. S-ar cuveni menţionată şi lucrarea de licenţă a arhimandritului Petru Bălan, „Credinţa ortodoxă în opera părintelui Cleopa Ilie“.
Toate aceste bucoavne, fie cu numele său adunat pe o carte, fie privitoare la lucrarea sa aşa cum au văzut-o semenii, atât de dragi lumii ortodoxe, ne aduc în suflete mireasma înţeleptului ca un proverb, îl statornicesc între noi pe părintele Ilie Cleopa, acel aristocrat al seminţiei ţărăneşti, ale cărei carate le-a dăruit poporului său. Arde ca un foc veşnic viu şi ne luminează, iată, miraculos, şi după moarte, din grădinile cerului. De acolo pogoară asupra-ne cu binecuvântarea cuvântului lui Dumnezeu.