Părintele Damian, arhondarul de la Cernica

A fost ucenicul ieroschimonahului Ghelasie de la Cernica, de la care a învăţat că unui monah îi sunt caracteristice smerenia, ascultarea şi sărăcia. Intrat în obştea Mănăstirii "Cernica" în anul 1926, părintele Damian a refuzat preoţia, dedicându-se în totalitate rugăciunii monahiceşti. Timp de 15 ani a fost arhondarul mănăstirii cernicane. Deşi poate ispitele erau multe, părintele Damian nu a plecat niciodată din mănăstire, fiind călugărul care mereu, cu bucurie, primea credincioşii care cercetau oamenii rugăciunii şi încercau să ajungă pe calea cea dreaptă. Îşi avea chilia pe Ostrovul "Sfântul Nicolae", aproape de cimitirul mănăstirii. În timpul liber zăbovea numai în cimitir, aprinzând candelele celor răposaţi, cugetând neîncetat la ceasul morţii. Întrebat odată ce fapte bune sunt necesare monahilor, părintele Damian a răspuns: "Întâi, neieşirea din mănăstire. Călugărul nu trebuie să iasă, dacă se poate niciodată, din mănăstire; iar dacă iese, numai la mare nevoie şi pentru un ceas, două. Apoi, repede să se reîntoarcă la mănăstire, pentru că i se răceşte sufletul, îi slăbeşte credinţa, îi rămân nefăcute rugăciunea şi canonul şi îşi pierde liniştea". În anul mântuirii 1993, la vârsta de 88 de ani, părintele Damian trecea în lumea drepţilor pentru care vieţuise.