Părintele Gheorghe Zidăroiu sub persecuţia comunistă
S-a născut la 13 noiembrie 1910 într-o familie de oameni simpli din localitatea vâlceană Otetelişu (azi în oraşul Bălceşti). După absolvirea şcolii primare din satul natal, tânărul Zidăroiu a urmat Seminarul Teologic „Sfântul Nicolae” din Râmnicu Vâlcea (1922-1930). În 1933 primeşte darul hirotoniei ca preot pe seama parohiei din satul natal. Ulterior, în 1939-1947, urmează cursurile Facultăţii de Teologie din Bucureşti. Parohia Otetelişu avea două filii (Olteţ şi Pârâu) cu un total de 303 familii, respectiv 1.383 de suflete. Ca păstor de suflete, părintele Zidăroiu s-a ocupat îndeaproape de integritatea morală a credincioşilor, de ridicarea culturală a localităţii prin înfiinţarea unei biblioteci şi a unui cămin cultural, dar şi de problemele sociale, prin întreţinerea unei cantine şcolare pentru 30 de elevi. De asemenea, potrivit izvoarelor interbelice, în Parohia Otetelişu nu erau sectanţi. În documentele Securităţii, părintele Gheorghe Zidăroiu figurează ca membru al Mişcării Legionare încă din 1935, acuzaţie pe care o găsim formulată la nivelul anului 1952 în contextul anchetei penale. Părintele va fi fost în Mişcare, mai ales în timpul guvernării legionare, deoarece între 16 octombrie - 22 noiembrie 1944 a cunoscut internarea în lagărul de la Olăneşti.
Din cauza acestor antecedente la dosar, în noaptea de 15 spre 16 august 1952, părintele Zidăroiu a fost percheziţionat la domiciliu, apoi arestat şi trimis în ancheta Securităţii din Craiova. La percheziţie i s-a reţinut o broşură care conţinea statutul căminelor culturale din 1937. După o anchetă sumară, părintelui i s-a fixat o detenţie administrativă pentru 60 de luni în colonie de muncă. A cunoscut coloniile de muncă de la Bicaz şi Oneşti (din noiembrie 1953). La 21 mai 1954 a fost eliberat din colonia Oneşti, întorcându-se astfel în satul natal.
Cinci ani mai târziu este din nou arestat de Securitate. La 7 iulie 1959 părintele este luat din sânul familiei şi trimis în ancheta Securităţii din Craiova. La 18 iulie, printr-un ordin al comisiei MAI, părintele este trimis în lagăr de muncă pentru o perioadă de 72 de luni. La puţin timp, ordinul este revocat, iar părintele intră din nou în malaxorul anchetelor penale (noiembrie 1959). Este acuzat de „uneltire contra ordinii sociale” într-un grup format cu alţi trei consăteni. În consecinţă, prin Sentinţa nr. 18/1961 a Tribunalului Militar Bucureşti, părintele primeşte o condamnare de 16 ani de muncă silnică. După o anchetă la Securitatea din Oradea (septembrie 1961), părintele este internat în Penitenciarul Aiud. La 1 august 1964 este eliberat de la Aiud.