Părintele Grigore Trâmbiţaş sub persecuţia comunistă

S-a născut la 10 februarie 1907 în familia unui păstor de oi din zona Teiuşului, judeţul Alba. După şcoala primară din localitatea natală, urmează Liceul „Titu Maiorescu“ din Aiud, apoi, în 1927, un an de studiu la Academia teologică greco-catolică din Oradea. În 1929-1932 îşi completează studiile de teologie la Academia ortodoxă din Cluj, pentru ca la 14 septembrie 1934 să primească darul preoţiei pe seama Parohiei Cheia, din localitatea Râmeţ, în munţii Apuseni. Slujeşte aici un an, apoi din 23 decembrie 1935 este numit în Parohia „Învierea Domnului“ din Brăzeşti, judeţul Alba. În această perioadă se implică în lupta de renaştere spirituală proclamată de Mişcarea legionară, însă fără o activitate militantă. Ulterior, la 13 aprilie 1943, se transferă la Botez, lângă Luduş, până în septembrie 1950, când este numit în Parohia „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil“ din Ciuguzel, lângă Aiud. Pentru antecedentele politice interbelice, după 1945 părintele Trâmbiţaş este urmărit permanent de Securitate. Acţiunea organelor de represiune împotriva sa se accentuează mai ales după 1949, când părintele se exprimă împotriva procesului de colectivizare declanşat de autorităţile comuniste. Pentru a evita măsurile punitive ale autorităţilor, părintele acceptă mutarea la Ciuguzel. Cu toate acestea, în noaptea de 14 spre 15 aprilie 1952 este arestat de Securitate cu învinuirea falsă de "fost demnitar al regimului burghezo-moşieresc". După ancheta de la Securitatea din Cluj, la 16 iulie se propune trimiterea părintelui în colonie de muncă pentru 12 luni. Însă, conducerea Securităţii de la Bucureşti decide o pedeapsă administrativă de 24 luni.  După o perioadă de detenţie la penitenciarul din Cluj, la 15 ianuarie 1953 părintele Trâmbiţaş este trimis la muncă silnică la Galeş, pe şantierul de la Canal, apoi din 29 august 1953 în colonia de la Oneşti, judeţul Bacău. Este eliberat la 1 mai 1954 din colonia Oneşti, întorcându-se astfel în mijlocul familiei şi al credincioşilor săi.