Părintele Ioan Iovan în temniţa comunistă

Era dimineaţa zilei de 30 martie 1955, când trupele de Securitate asediau Mănăstirea Vladimireşti din jud. Galaţi, pentru a-i aresta pe maica Mihaela Iordache, secretara aşezământului, şi pe duhovnicul Ioan Iovan. Autorităţile de represiune îi acuză pe cei doi de "agitaţie publică" şi "omisiune la denunţ". În fapt, această mişcare a Securităţii era un element dintr-un plan al autorităţilor comuniste de desfiinţare a Mănăstirii Vladimireşti. Aceasta deoarece, imediat după instalarea licenţiatului în teologie Ioan Iovan ca duhovnic şi propagarea minunilor prin samizdate, la mănăstirea din comuna Tudor Vladimirescu se făcea un pelerinaj pe care autorităţile de stat nu-l mai puteau controla. Statul comunist nu mai era dispus să accepte acest fenomen mistic, cu anumite derapaje religioase de care numai Biserica trebuia să se ocupe. Astfel, autorităţile au uzat de forţă pentru a-l aresta pe unul dintre principalii "responsabili" ai fenomenului Vladimireşti, experienţă care avea să folosească mai târziu la aplicarea Decretului 410 din 1959. După arestare şi anchete chinuitoare, părintele Iovan a fost condamnat la ani grei de închisoare, fiind eliberat în 1964.