Părintele Ioan Vlad din Frumușelu-Bacău în temnița comunistă

Părintele Ioan Vlad s-a născut la 28 martie 1908 în familia agricultorului Ioan Vlad din localitatea Frumușelu (fostă comuna Muncelu, astăzi Glăvănești), județul Bacău. După absolvirea seminarului teologic, tânărul Ioan Vlad a urmat cursurile Facultății de Teologie din Cernăuți, unde în 1941 a obținut diploma de licență. Încă de la finalizarea seminarului, Ioan Vlad a primit darul preoției pe seama Parohiei „Sfinții Arhangheli” din satul Fundătura, comuna Muncelu. După cutremurul din toamna anului 1940, părintele Vlad a reparat biserica, apoi între 1956 și 1957 i-a schimbat învelitoarea și a repictat-o.

Deoarece acțiunea de „socializare a agriculturii” eșuase în localitatea Frumușelu, autoritățile comuniste au găsit vinovat pe preotul Ioan Vlad, care refuza să-și înscrie averea funciară în Gospodăria Agricolă Colectivă (GAC). Atitudinea sa față de autorități era chiar ostentativă, nu de puține ori afirmând față de consăteni că dacă se vor înscrie în GAC „o vor duce mai greu” și oricum această „întovărășire” nu va dura mult. În consecință, în noaptea de 18 spre 19 septembrie 1959, la ora 3:00, părintele era arestat de la domiciliu și trimis în ancheta Securității din Bacău.

El a refuzat să recunoască apartenența la Partidul Național Țărănesc înainte de 1947 și vreun comportament „antidemocratic” la alegerile din 1946. În schimb, apartenența sa politică era susținută de martori, care dăduseră declarații contradictorii și confuze. Tot în anchetă, părintele Vlad și-a recunoscut atitudinea refractară față de procesul colectivizării în agricultură. După o anchetă sumară, era trimis în justiție, fiind acuzat că „propagă ideea răsturnării ordinii constituționale a RPR, izbucnirea războiului și face agitație împotriva formelor de socializare a agriculturii. Această activitate, sus-numitul o desfășoară și cu ocazia predicilor ce le ține în biserică”.

La 23 februarie 1960, prin sentința nr. 45 a Tribunalului Militar Iași, aflat în deplasare la Bacău, părintele Ioan Vlad primea o condamnare de 7 ani închisoare corecțională, pentru infracțiunea de „uneltire contra ordinii sociale prin agitație”. A cunoscut penitenciarele de la Bacău (octombrie 1959), Jilava (august 1960), Botoșani (no­iembrie 1960) și Galați (iulie 1960). În timpul detenției de la Botoșani, despre părintele Vlad se arăta că „în munca cultu­rală vorbește mult, dar con­turbă buna desfășurare”, adică deranjează procesul de reeducare. În această pe­rioadă, familia sa a avut mult de suferit din cauza neajunsurilor materiale și a stigmatizării din partea autorităților comuniste.

Părintele Vlad a fost eliberat la 22 iunie 1964 din peniten­ciarul Botoșani. În 1966 îl regăsim la Parohia Fundătura.