Părintele Ironim Moraru, în temniţa comunistă
S-a născut la 19 martie 1903 în localitatea Hendorf, din fostul judeţ Târnava Mare (azi Brădeni, judeţul Sibiu). După Liceul teoretic din Dumbrăveni, tânărul Moraru urmează Academia Teologică Andreiană de la Sibiu. Ulterior, primeşte darul hirotoniei ca preot, în 1956 ajungând să slujească la Parohia Şaeş, comuna Apold, judeţul Mureş. Primele interacţiuni cu autorităţile comuniste le are în aprilie 1946, când este reţinut şi internat în lagărul de la Gherla, până în august acelaşi an. Motivul se pare că era legat de militantismul părintelui Ironim Moraru în rândurile Partidului Naţional Liberal, în preajma alegerilor din toamna anului 1946, fiind cunoscut ca membru din 1927 şi ca fost consilier judeţean. Următoarea arestare s-a produs la 24 septembrie 1959, în contextul valului de represiuni declanşat de Securitate la ordinul partidului. La nivelul raionului Sighişoara, Securitatea avea informaţii conform cărora vechi membri liberali, unii care deja trecuseră printr-o detenţie, se întâlnesc şi discută „duşmănos” la adresa regimului. În fapt, întâlnirile fireşti între vechi cunoştinţe, majoritatea foşti membri PNL, erau interpretate de lucrătorii Securităţii ca întruniri conspirative, de reorganizare politică în scopul revenirii la putere într-o eventuală cădere a regimului comunist. Evident că totul era un scenariu bine pus la punct în laboratoarele MAI de la Bucureşti, menit să instaleze şi mai mult teroarea după episodul revoluţiei anticomuniste de la Budapesta. În acest context a fost arestat părintele Moraru şi anchetat de la Braşov asupra relaţiilor pe care le cultiva cu foşti membri liberali. De asemenea, a fost interogat în privinţa tipăriturilor confiscate la percheziţia domiciliară, precum câteva exemplare din publicaţia „Lumina satelor”, din care unul conţinea un articol cu titlul: „Comunismul ameninţă lumea întreagă”. A existat şi o parte atipică a anchetei, anume interogatoriul asupra a două bancuri pe care părintele Moraru le-ar fi propagat unor locuitori din Şaeş. În primul, erau trei muncitori, unul american, unul englez şi unul român, în care primul a spus că el câştigă aproximativ 400 dolari pe lună, din care cu 200 se hrăneşte, iar cu restul îl priveşte ce face. La fel a spus şi muncitorul englez. Românul a spus că şi el câştigă la fel, dar că îi trebuie de trei ori mai mult ca să trăiască, diferenţa obţinând-o prin furt. În al doilea banc, la fel erau trei muncitori, în care cel englez spunea că avea un automobil, iar americanul două, unul pentru serviciu, iar altul pentru duminică. În cazul acesta românul a spus că are trei automobile, anume: autocritica, autoimpunerea şi autobiografia, făcând aluzie evident la condiţiile politice pe care regimul comunist le impunea omului în societate. Din aceste motive, prin Sentinţa nr. 18 din 30 ianuarie 1960 a Tribunalului Militar Oraş Stalin a fost condamnat la 5 ani închisoare corecţională, pentru infracţiunea de „uneltire contra ordinii sociale”. A cunoscut penitenciarele de la Codlea, Jilava (august 1960, tranzit şi mai 1964), Botoşani (noiembrie 1960), Periprava (iulie 1962 şi 1964) şi Galaţi (august 1960). La Codlea a fost pedepsit pentru manifestare religioasă, potrivit raportului făcut de gardian la 20 decembrie 1959, în care se spunea cum „acest deţinut s-a întrunit cu alţi deţinuţi din cameră şi-au format un grup organizat, prin care au început să facă rugăciuni”. Pentru acest gest, părintele Moraru a primit „7 zile izolator”. A fost eliberat la 24 iunie 1964 din Penitenciarul Jilava. Tot în 1964, a fost reintegrat în preoţie la Parohia Apold, în 1969 ieşind la pensie.