Părintele Stu în ring cu Dumnezeu
Tânărul provenit dintr-o familie cu probleme - tatăl bețiv & abuziv, iar mama slabă de înger - și-a dorit inițial să devină un rock star. Însă nu a avut parte nici de talentul necesar, nici de încurajările părinților. Apoi a luat calea boxului amator, stâlcind fețele oponenților în ring sau încasând, la nevoie, serii lungi de pumni până la desfigurare. Viața lui era haotică, lipsită de sens real, însă sufletul său avea o oarecare puritate: era o hahaleră senină. Și deodată a venit diagnosticul ireversibil: boala care stătea pitită în trupul lui îl împiedică definitiv să mai practice pugilatul. Stop joc.
Atunci (încă) tânărul Stuart Long pornește spre Hollywood spre a deveni un actor faimos. Însă odată ajuns acolo nu găsește decât o suită de dezamăgiri, așa cum era și firesc. Nu cedează depresiei, își găsește un locșor comod, dar umil - față de visurile lui de celebritate - într-un supermarket, ca vânzător. Până aici toată povestea este 100% reală, ca și de acum înainte: nimic inventat, deși suntem în plin pe tărâm al cinematografiei. Așadar, Stuart se îndrăgostește la nebunie de o tânără profesoară catolică de origine mexicană care trece prin acel magazin, o urmărește și o descoperă la o biserică. Acolo are loc un schimb de replici, evident nereușit, Stuart mimează o ușoară integrare în comunitate, dar fiind în permenență cu ochii pe Carmen. Povestea continuă în aceeași cheie: el îi caută asiduu intimitatea, ea refuză și îi spune clar că nu poate ieși cu un bărbat dacă nu e botezat; așa e în cultura ei mexicană. Stu urmează rapid cursurile de catehizare, se botează și devine mai apropiat de Carmen, care îl acceptă de această dată.
Povestea lor de dragoste - reală - se schimbă brusc atunci când el suferă un teribil accident de motocicletă, se zbate între viață și moarte, are o viziune cu Maica Domnului și așa se petrece adevărata convertire: cu accente pauline (referindu-mă la extremele trăirilor), cu adevărate revelații la firul ierbii, cu nostalgie și determinare. După recuperarea medicală se desparte dureros de Carmen, anunțând că vrea să se facă... preot catolic. Lumea care îl cunoaște e în stare de șoc, chiar mama este cea insistă să nu facă o asemenea nebunie! Dar Stuart își continuă drumul ales, se înscrie la seminar și - aici apare lupta cu însuși îngerul - primește un alt diagnostic fatal. Filmul devine dramatic și senin deopotrivă (semnul unei abordări duhovnicești certe), Mark Wahlberg face un rol de primă mână, la fel și Mel Gibson care juca personajul tatălui alcoolic și ateu, laolaltă cu Jackie Weaver, mama lui Stu. Târându-se pe podeaua bisericii, seminaristul tomnatic se ia de gât cu Dumnezeu, ca odinioară în ringul de box cu adversarii, și sfârșește în lacrimi de pocăință și recunoștință. În cele din urmă este preoțit, toți îi înțeleg acum chemarea, Dumnezeu îi poartă de grijă ca unui copil ascultător și neputincios prin infirmitatea fără speranță pe care deja o arăta: distrofie musculară, paraplegie. Povestea din film este o poveste de viață absolut reală, la sfârșit vedem câteva imagini chiar cu preotul Stuart Long (1963-2014), cel real. Emoția e mare...
Implicarea lui Mel Gibson în film este crucială, deoarece prezența lui deja indică nu numai o seriozitate a abordării cineastice, dar și o garanție a profunzimii mesajului religios, mai subtil sau mai fățiș exprimat. Actorul, regizorul și producătorul american cu rădăcini irlandeze s-a detașat notabil de curentul majoritar hollywoodian prin pelicule ce abordau subiecte religioase sensibile, cea mai cunoscută fiind „Patimile lui Hristos” (2004), însă nici „Apocalypto” (2006) nu face excepție. Dimpotrivă, acest film mi se pare un manifest (impecabil ambalat artistic) deosebit de viguros față de ceea ce înseamnă păgânismul, idolatria, lumea brutală fără Hristos - acțiunea petrecându-se în sânul civilizației amerindiene la amurgul ei, până la venirea spaniolilor creștini. Iar în ceea ce privește „Patimile lui Hristos”, deși criticat de main-stream-ul planetar, el a provocat un număr imens de convertiri la credință (fără să-și propună a fi un instrument misionar creștin!), dar și un spectaculos autodenunț al unui criminal neprins de poliție la acea dată. Așadar, un film care a mișcat suflete cu adevărat, arătând puterea artei profunde, pusă în slujba Adevărului și nu a lui mamona. În plus, când Gibson a aflat că Mark Wahlberg și-a investit banii proprii pentru acest film, parteneriatul a fost gata! Pelicula a apărut în cinematografe acum doi ani, de Paști, acum poate fi văzută de oricine pe canalele online.
Vizionare plăcută!