Parohia „Toţi Sfinţii” din Craiova cinsteşte eroii neamului

Biserica „Toţi Sfinţii” - ­Băşica din Craiova se ­numără printre locurile ­binecuvântate de ­Dumnezeu cu puterea mărturisitoare a exemplului istoric. Având o vechime de peste trei secole, sfântul lăcaş a fost zidit pe locul unui vechi cimitir al cetăţii, purtând astfel în rugăciunile de peste veac viaţa, lucrarea şi nevoinţele a sute de mărturisitori olteni.

Aşezată în vecinătatea Pieţei „Chiriac” din Craiova, biserica închinată Tuturor Sfinţilor şi Sfintei Muceniţe ­Filofteia a găzduit de curând un eveniment duhovnicesc aparte, în legătură cu jertfa de mărturisire a eroilor îngropaţi în vechiul cimitir parohial. Părintele paroh Ion Drăguşin, preot aici din anul 1988, a dus la bun sfârşit o frumoasă iniţiativă de arborare a drapelului naţional în curtea bisericii. Cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Irineu, ­Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, evenimentul a adunat laolaltă pe cei mai de seamă reprezentanţi craioveni ai ­Armatei Române, oameni de cultură şi iubitori ai Bisericii strămoşeşti din ţară şi din străinătate.

Amintirea Revoluţiei din 1989

Organizat în vinerea Sfintelor Pătimiri, evenimentul de cinstire a eroilor şi mărturisitorilor craioveni de la Biserica „Toţi Sfinţii” - Băşica s-a îmbrăcat ulterior în lumină pascală. Astăzi, părintele Ion Drăguşin dă mărturie despre geneza acestei comemorări naţionale şi deopotrivă duhovniceşti.

„Sunt preot aici din anul 1988 şi am prins Revoluţia la Altarul acestei biserici. În momentul în care am ajuns cu icoana înainte de Crăciun pe fosta stradă ­«General M.V. Frunzei», am intrat în casă la dl general Ilie Marin, comandantul «Armatei a IV-a», care era enoriaşul nostru. Pe dumnealui nu-l cunoscusem până atunci. Am intrat la familia dumnealui, unde m-a primit dna Steliana, soţia dânsului. După ce le-am binecuvântat casa, înainte de plecare am întrebat dacă mai lipseşte cineva. Doamna mi-a spus după câteva momente despre participarea soţului dânsei la evenimentele din Timişoara. La scurt timp au început tragerile. Am ajuns acasă şi în noaptea aceea am dormit cu copiii prin vecini. Am făcut armata, împreună cu Părintele Mitropolit Irineu, chiar la «Regina armelor», în Zalău. Ştim ce înseamnă pericolul şi totodată ştim ce înseamnă o tragere. Am făcut tragere de noapte, iarna, pe zăpadă şi de aceea cunoaştem viaţa aspră a soldaţilor şi ştim să apreciem jertfa lor”, spune părintele paroh.

Restaurarea bisericii şi aflarea osemintelor eroilor din vechiul cimitir

După momentele tensionate din 1989, părintele Drăguşin a început demersurile pentru restaurarea sfântului lăcaş. Marea jertfă a miilor de tineri români pentru demnitate, credinţă şi libertate naţională a stat atunci la temelia gândului prin care părintele a socotit că tot prin jertfă poţi ajunge la bucurii duhovniceşti. „Restaurarea bisericii noastre a venit ca o minune a Maicii Domnului. După vreo patru ani de încercări a dat Bunul Dumnezeu să reuşim. Ţin minte că mă urcam pe o masă să dau păianjenii jos, pentru că totul era acoperit de fum, şi am văzut o icoană rară şi dragă sufletului meu: Încununarea Maicii Domnului. M-am rugat atunci cu tot sufletul la ea: Maica Domnului, te rog să mă ajuţi să restaurez biserica şi să-ţi văd chipul acesta frumos. Aşa am început şi am reuşit în cele din urmă să restaurăm biserica, prima din ţară refăcută cu fonduri europene. Toată această poveste se leagă de motivul pentru care am dorit să arborăm cele două steaguri la biserica noastră. În momentul în care am făcut subzidire, am găsit mai multe oseminte, unele dintre ele chiar neputrezite. M-am documentat serios şi am aflat că pe locul pe care se află biserica noastră fusese dintru începuturi un cimitir în care Maria Tereza, când a venit în Oltenia, a aşezat în gropi comune ostaşii români căzuţi la ­datorie pentru ţară. M-am cutremurat atunci şi mi-am dat seama că în biserica noastră sunt sfinţi mucenici şi eroi ai neamului ­românesc. Mi-am adus aminte de Moise, când Dumnezeu i-a zis: Ai grijă că pământul pe care calci este sfânt! Aşa am făcut şi eu: am luat toate osemintele (15 saci) şi le-am îngropat în spatele Sfântului Altar, unde am sădit un nuc. Peste ele am aşezat vechea lespede de piatră care a fost blat pe Sfânta Masă”, ne-a spus părintele Ion.

Darul Sfintei Muceniţe Filofteia

Fiecare an împlinit de la restaurarea bisericii a fost împodobit cu noi şi noi realizări duhovniceşti. Aşa se face că, având binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Mitropolit Irineu, părintele paroh a realizat demersurile pentru a aşeza spre închinare în biserica pe care o păstoreşte „veşmântul Sfintei Muceniţe Filofteia”. „În momentul în care am simţit ajutorul lui Dumnezeu şi biserica noastră a fost restaurată, am dorit să aducem neapărat mulţumire şi recunoştinţă înaintaşilor noştri. Pentru aceasta, îi sunt profund recunoscător Părintelui Mitropolit Irineu că ne-a resfinţit biserica după 300 de ani de la zidire. Apoi ne-a binecuvântat să împodobim sfântul lăcaş cu veşmântul Sfintei Muceniţe Filofteia de la Curtea de Argeş, ocrotitoarea copiilor, ­care se găseşte astăzi aici spre închinare. De aceea, am dat bisericii noastre drept cel de-al doilea hram pe Sfânta Muceniţă Filofteia”.

Sfinţirea şi arborarea tricolorului

Jertfa şi bucuria duhovnicească s-au împletit frumos la ­Biserica „Tuturor Sfinţilor” din Craiova, încununând la zi aleasă de praznic dragostea de neam şi de credinţă. La solicitarea părintelui paroh, foarte bine argumentată teologic şi istoric, au răspuns prin prezenţă toate principalele instituţii din urbe. Alături de Biserică şi de Armată au venit şi reprezentanţii Asociaţiei „Mihai Eminescu”, coordonată de prof. dr. Ion Diaconescu. „Am înălţat un catarg de 12 m şi am sfinţit anul acesta, chiar în Săptămâna Sfintelor Pătimiri, drapelul naţional tricolor şi steagul Mitropoliei Olteniei. Am hotărât astfel ca la sărbătorile bisericeşti şi la praznicele împărăteşti să arborăm drapelul mitropoliei, pentru că este biserică ortodoxă, iar la sărbătorile naţionale să ridicăm steagul tricolor. În Duminica ­Tuturor Sfinţilor, hramul cel mare al bisericii, noi primim de la Dumnezeu un dar ceresc: avem un tei secular care înfloreşte chiar în această perioadă. Din punct de vedere simbolic, inflorescenţa teiului semnifică unitatea Bisericii şi rugăciunile tuturor sfinţilor. De aceea, aici, la umbra acestui tei, a avut loc sfinţirea celor două drapele pe care le păstrăm cu sfinţenie în biserica noastră. Momentul a fost unul festiv şi de mare ţinută, alături de noi venind şi reprezentanţi ai Armatei, membrii Asociaţiei ­«Mihai Eminescu», oameni de cultură şi iubitori de credinţă şi de neam din cetate. Am primit de asemenea mesaje de felicitare din partea dlui general Nicolae Ciucă, ministrul apărării naţionale, de la IPS Părinte Calinic, Arhiepiscopul Argeşului, şi nu în ultimul rând din partea Sfintei ­Arhie­piscopii a Craiovei, prin părintele protoiereu Grigore ­Vulcănescu, delegatul Părintelui Mitropolit Irineu la eveniment”, ne-a mai declarat părintele ­paroh Ion Drăguşin.