Parohia Vădeni-Rai croieşte drum în viaţă micilor enoriaşi

„Nu există o revelație mai profundă a sufletului unei societăți decât felul în care își tratează copiii”, spunea Nelson Mandela. Adevăr ce „trece” prin vremuri, marcând viitorul, căci, dacă pe măsură ce se înalță, ei, copiii, pot uita ce le spui, nu vor uita niciodată însă felul în care i-ai făcut să se simtă. Iată de ce lucrarea pentru copiii comunității păstorite de părintele Dan Mereuță, parohul de la Vădeni-Rai, din Protopopiatul Huși, Episcopia Hușilor, poartă în esența ei tocmai modul aparte, special, de a-i face pe cei tineri să se simtă părtași ai comuniunii creștine.

Realitatea societății noastre de astăzi, marcată de instabilitate economică, financiară și socială, de fenomenul grav al migrației și conse­cințele ei nefaste, de abandonul școlar și de cvasiindiferența deci­denților față de viitorul tinerei generații, aduce, din păcate, un număr tot mai mare de copii în starea de a simți, traumatizant, devastator, adevărul pe propria piele. Ideea părintelui Mereuță de a forma, într-o zonă a Moldovei în care realitatea descrisă mai sus este un fapt cotidian, un grup de copii care să socializeze, să participe la activități educative, sportive și culturale, să meargă împreună în excursii, să învețe și să se ajute unul pe altul a schimbat felul în care aceștia se simt în propria existență.

După trei ani de activitate a Asociației „Zâmbet pentru Zâmbet - Floreni”, în cadrul căreia s-a pus în aplicare proiectul părintelui paroh, observându-se progrese în atitudinea, comportamentul și mentalitatea copiilor, sfinția sa a decis să ajute și alți copii, a căror existență depinde doar de bunătatea celor din jur: copiii abandonați. Concret, este vorba despre un al doilea proiect, care constă în ridicarea unui ansamblu de locuințe protejate, de tip familial, numit Centrul „Sfânta Filofteia”, în cadrul căruia se va acorda sprijin și se va croi un drum în viață copiilor lipsiți de dragostea și susținerea părintească. Acest proiect se materializează în localitatea Floreni, locul copilăriei părintelui paroh, din suburbia orașului Murgeni, județul Vaslui, filia Parohiei Vădeni-Rai, unde părintele slujește din anul 2001, și care are în jur de 400 de familii.

„Eu am avut întotdeauna dorința de a lucra cu tinerii, pentru că ei sunt viitorul Bisericii. Acest impuls datează de pe vremea când eram seminarist, perioadă în care, în cadrul filialei ASCOR Roman, organizam conferințe pentru tineri, ajutam bătrâni, desfășuram activități în orfelinate, unde aveam fiecare grijă de câte un copil. Începutul aici nu a fost foarte ușor. După ce au crescut cei trei copii ai mei, pasionați de muzică, am înființat corul «Bucuria copiilor», acum cinci ani. În 2015, corul a câștigat concursul «Mâini întinse spre lucrarea poruncilor lui Dumnezeu», la nivel de episcopie, a cărui premiere a avut loc la București, la Patriarhie. După aceea, s-au dezvoltat și actele de filantropie, și activitățile artistice și turistice, la care participă în jur de 50 de copii”, ne mai spune părintele paroh.

Casa copiilor abandonați

Pentru realizarea proiectului Centrului „Sfânta Filofteia” - singurul de acest fel din zonă -, cu sprijinul Primăriei Murgeni, a fost achiziționat un teren în localitatea Floreni, pe care s-a început construirea a două locuințe sociale, fiecare cu câte trei dormitoare cu trei paturi, două băi, cameră de studiu, sală de mese, vestiar, un birou și un cabinet medical, primăria obligându-se să susțină financiar un procent de 16 la sută din valoarea proiectului. Apoi a fost încheiat un protocol de colaborare cu Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Vaslui, care și ea s-a angajat să susțină activitățile centrului. În aceste spații vor fi cazați 18 copii abandonați, „care vor frecventa cursurile școlii din localitate, pentru că în satul vecin școala s-a desființat, iar în centru vor face pregătire la limba română, matematică și limbi străine. Aici, copiii noștri vor interacționa permanent cu cei din sat, în activități, în jocuri. Vom crea prin acest proiect și câteva locuri de muncă, vom încheia contracte cu un medic pediatru și unul de familie. Pe lângă cele două case, vom construi și un corp tehnic prevăzut cu bucătărie și spălătorie, precum și un spațiu de joacă acoperit. Proiectul devine astfel un fel de zonă socială tampon pentru toate persoanele aflate în dificultate din comunitatea noastră. Astfel, persoane singure, în vârstă, fără vedere sau care nu se pot deplasa vor fi vizitate zilnic de către un angajat al nostru, li se va duce mâncare, li se va verifica medicația. Dorim, deci, ca încet-încet centrul să devină un pilon de sprijin social pentru o dezvoltare ulterioară a unor tipuri variate de activități, astfel încât, într-un timp cât mai scurt, mai mulți copii să fie fericiți, să aibă șanse egale de dezvoltare. Ne propunem de asemenea să ținem satul în viață, pentru că, după cum se vede, satul românesc se pierde și, nu în ultimul rând, să îmi împlinesc menirea de preot slujitor semenilor săi. Să fim toți o picătură din bucuria lui Dumnezeu. Eu m-am inspirat din activitatea colegului meu de la Hârja, care este foarte implicat într-o astfel de activitate, și am gândit că pentru o asemenea lucrare Dumnezeu ne va ajuta”, ne mai spune părintele paroh.

Dragoste din dragoste

Pe lângă parteneriatele amintite, proiectul beneficiază și de ajutorul primit de la oameni simpli, de la o firmă care livrează gratuit materialele necesare acoperișurilor caselor sociale, precum și de sprijinul Asociației ortodoxe pentru o lume nouă - România, „parteneră în proiectul nostru, care organizează diferite târguri, forumuri și spectacole caritabile în București, facilitează burse pentru copiii de aici și prezența lor în tabăra de la Tismana. Cu ajutorul acestei asociații, dar și al altor persoane de bine, încercăm să ridicăm comunitatea și să integrăm copiii ei direct în mediile importante ale societății. Și, nu în ultimul rând, suntem ajutați datorită rețelelor de socializare, prin care am putut comunica date despre proiect și strângere fonduri”, ne mărturisește părintele Dan Mereuță.

„Există locuri în inimă despre care nici măcar nu știi că există până când nu iubești un copil”, spunea scriitoarea americană Anne Lamott. Părintele paroh Mereuță a reușit să descopere aceste locuri necunoscute din inima sfinției sale și să fixeze în memoria copiilor comunității lui modul creștin de a trăi alături de aproapele, pentru că iubește necondiționat copiii...