Parohiile din Tulgheș și împreuna lor lucrare

„Bunul mers şi soarta Bisericii întregi depind de vitalitatea parohiei. Gradul de spiritualitate sau nivelul de viaţă religioasă al fiecărei parohii şi al enoriaşilor ei întreţine viabilitatea spirituală a unei eparhii şi, prin aceasta, a întregului Trup tainic al lui Hristos”, spunea părintele profesor Ene Braniște. În acest adevăr se cuprinde și activitatea a trei parohii din comuna harghiteană Tulgheș, unde am identificat o formă de slujire în care fiecare credincios dobândește o conștiință vie și puternică de ortodox, într-un spațiu multiconfesional.

Împreună-glăsuirea voilor este lucrarea care face din parohiile ortodoxe Sângeroasa, Tul­gheș-Cen­tru și Poiana Veche, din comuna Tulgheș, județul Harghita, forme de slujire speciale, în care românii din această zonă multietnică își însuşesc o conştiinţă vie şi puternică de enoriași ortodocși, de aparținători la o familie duhovnicească anume, care îi fac să trăiască verticali, într-o zonă și un prezent cu multe provocări. Astfel de credincioși nu se vor izola nici față de viața comunitară, nici față de cea parohială, își vor tămădui împreună „rănile”, vor progresa și vor spera într-un viitor mai bun și mai sigur. Ei vor înțelege deplin faptul că în parohie sunt cu adevărat mădulare unii altora și că au tot timpul nevoie fiecare de fiecare.

Locuri istorice

Localitatea Tulgheș, a cărei denumire maghiarizată Tölgyes vine de la „stejar”, „stejăriș”, a evoluat mai ales după secolul al XVII-lea, și în principal în secolul al XIX-lea, când s-au modificat drumurile transcarpatice locale. Atunci, valuri de populații din culoarul Mureșului (români și secui), dar și din Valea Bistriței, s-au revărsat peste populația românească existentă în zonă. Numele actual, Tulgheș, a fost primit după Marea Unire de la 1918.

Parohia Sângeroasa, înființată în anul 2000, are în jur de 340 de suflete. Ea dispune de o bisericuță cu hramul „Sfânta Cuvioasă Parascheva”. Aici, de șase luni, slujește părintele paroh Lucian Ciudin. Numele parohiei, care se mai numește și Valea Frumoasă, se trage de la bătăliile purtate în Primul Război Mondial pe granița din apropiere dintre Austro-Ungaria și Moldova. Aici a luptat un batalion de ostași din Roman. În timpul luptelor, apele unui pârâu s-au umplut de trupurile însângerate ale soldaților căzuți în încleștare. Chiar și astăzi, în pădurile din jur se mai văd urmele tranșeelor și ale fostelor depozite de muniții din acele vremuri.

Locuitorii se ocupă cu agricultura, unii sunt angajați la Fabrica de îmbuteliere a apei de la Borsec, dar cei mai mulți sunt pensionari. Părintele Lucian Ciudin este și profesor de religie, de educație socială și de muzică la școala din sat, unde învață în jur de 300 de copii din toate satele comunei.

„Anual, organizăm în parohie o tabără pentru copii, timp de o săptămână, care a ajuns la a patra ediție. În acest sens, colaborăm foarte bine cu domnul Dumitru Marian Rugină, profesor de religie în București. Dânsul vine cu un grup de voluntari care desfășoară activități cu copiii din tabără”, ne mărturisește acesta.

Cel care a deschis însă Parohia Sângeroasa a fost părintele Matei Marius Țepeș, în prezent paroh la Parohia Tulgheș-Centru, membru în Adunarea Națională Bisericească și în Adunarea eparhială bisericească. „Când am venit aici, nu aveam nici măcar Sfânta Masă. Familia de credincioși care a donat bucata de pământ pe care a fost construită biserica a dat și terenul pe care am ridicat casa parohială, cu sprijinul autorită­ților locale și județene și al bunilor credincioși din această mică, dar închegată parohie”, ne spune sfinția sa.

Solidaritate

Cele trei parohii ortodoxe din Tulgheș lucrează împreună. Aici, valoarea slujirii nu depinde de mărimea lor, nici de numărul credincioșilor şi nici de posibilităţile materiale de care dispune fiecare, ci de nivelul vieţii duhovniceşti. De claritatea conştiinţei enoriaşilor, de măsura solidarităţii lor cu preotul şi cu Biserica, în jurul căreia se concentrează întreaga lor viaţă.

Cea de-a doua parohie, Tul­gheș-Centru, are aproximativ 400 de familii. Aceasta este oarecum îmbătrânită și defavorizată, pentru că și zona este la fel. „Avem însă binecuvântare mare de la Dumnezeu”, afirmă părintele Matei Marius Țepeș, „că în localitate funcțio­nează un mare spital de psihiatrie, care asigură mai multe locuri de muncă pentru localnici. Noi facem misiune și acolo. Frecvent îi cercetăm pe cei din spital, slujim Taina Sfântului Maslu, îi spovedim și îi împărtășim pe unii dintre ei care simt nevoia de înduhovnicire, de îmbogățire sufletească, mai ales în cele două posturi mari de peste an. În comună suntem 70 la sută români ortodocși, restul sunt romano-catolici. Între noi însă nu există probleme. Ne întâlnim uneori și cu preotul romano-catolic, cum ar fi la începutul anului școlar, când mergem să facem rugăciuni de binecuvântare acolo. Slujirea preo­țească implică jertfă. Dacă înain­tașii noștri au luptat pentru ca noi, astăzi, să ne mândrim că suntem români sau că vorbim limba română, atunci și noi suntem datori să ne jertfim pentru aproapele nostru, pentru Dumnezeu și să păstrăm vie amintirea lor, să îi pomenim în rugăciune și să-L rugăm pe Creator să-i așeze în lăcașurile Sale cele veșnice”, ne-a spus părintele Țepeș.

Tradiții comune

Cea de-a treia parohie din comuna Tulgheș este Poiana Veche, care se află la granița dintre județele Harghita și Neamț

Aceasta a fost înființată în 1985. Locuitorii satului, încă de pe la 1875, formau însă o comunitate bine închegată. Astăzi, parohia are 256 de suflete. Parte din enoriași provin din satele moldo­ve­nești strămutate din zona în care s-a ridicat barajul de la Bicaz. „Noi avem un atelier de pictură la Școala Gimnazială din Tulgheș, unde copiii parohiei realizează icoane pe sticlă”, ne spune părintela paroh Vasile Tănase.

Cine a gustat dintr-un astfel de duh al împreună-glăsuirii voilor știe prea bine ce înseamnă a fi mădulare unii altora și a avea nevoie tot timpul unii de ceilalți. Expresia cea mai elocventă a acestei trăiri o constituie o tradiție comună ce datează de 30 de ani. În Joia Sfintelor Patimi, credincioșii din cele trei parohii duc Sfintele Paști la biserică. Ei se adună cu familii, cu rude, cu prieteni în curtea unuia dintre ei, îmbrăcați în port tradițional românesc, unde sunt pregătite pâinile, vinul și ouăle roșii pentru sărbătoare, și de acolo pornesc în procesiune, cântând pricesne, spre sfântul locaș, unde sunt întâmpinați de preoți și de ceilalți credincioși. Prinoasele sunt așezate în biserică, sfințite și împărțite credincioșilor în noaptea Sfintei Învieri.

Iată cum la Tulgheș, zonă multietnică și multiconfesională, întărirea Bisericii, a eparhiei, începe de la parohie, se sprijină pe ea şi se adâncește prin trăirea ortodoxă a românilor.