Păstorirea Patriarhului Justinian Marina, o neașteptată perioadă de înflorire a vieții bisericești
La Sfânta Liturghie, la Ectenia pentru cei adormiți, a fost amintit vrednicul de pomenire Patriarh Justinian Marina, întrucât s-a născut în ziua de 22 februarie, zi în care ne aflăm și noi astăzi. El s-a născut în 1901, în localitatea Șutești din județul Vâlcea, astfel că astăzi se împlinesc 125 de ani de la nașterea sa. A fost un mare Patriarh al Bisericii noastre, chemat de Dumnezeu să conducă corabia Bisericii în vremurile cele mai tulburi. După ce a fost preot de mir, director de seminar și director al tipografiei Râmnicului, a rămas văduv la vârsta de 34 de ani. În 1945 a fost ales Arhiereu-vicar al Mitropoliei Moldovei și Sucevei, iar în 1947 a devenit titularul acestei mitropolii, păstorind scurtă vreme până în vara anului următor. În 1948, a fost ales, de către Sfântul Sinod, Întâistătător al Bisericii Ortodoxe Române. Deși a păstorit puțin la Iași, activitatea lui a fost remarcabilă: a restaurat catedrala în care se află cinstitele moaște ale Sfintei Cuvioase Parascheva și a organizat pelerinaje cu cinstitele moaște ale acesteia în județele Moldovei, răvășite de marea secetă dintre anii 1946-1947. Patriarhatul său, care a durat 29 de ani (1948-1977), cel mai lung de până acum, a coincis cu perioada regimului comunist și a luptei împotriva oricărei forme de viață religioasă, în special a celei organizate. Cu multă diplomație, tact și înțelepciune, a reușit să creeze un mod de conviețuire cu regimul ostil. Astfel, perioada păstoririi sale a însemnat o neașteptată înflorire a vieții bisericești. Dacă în alte țări comuniste bisericile erau dărâmate, în România, în timpul patriarhatului lui Justinian Marina, s-au construit 302 biserici noi și s-au restaurat 2.345, dintre care 999 erau monumente istorice și peste 120 lăcașuri mănăstirești. De asemenea, aproximativ 300 de biserici au fost pictate, un adevărat miracol într-un stat comunist. Un alt fapt excepțional a fost canonizarea Sfinților Români în 1950, prima pe teritoriul României, proclamarea solemnă având loc în 1955, cu participarea delegațiilor multor biserici ortodoxe surori. În timp ce statul comunist închidea academiile și institutele teologice, Patriarhul Justinian a menținut două facultăți, la București și Sibiu, și șase seminarii teologice.
Tipărirea cărților religioase era sever controlată, dar Patriarhul a asigurat publicarea revistelor eparhiale, a cărților de rugăciune și de slujbă, a tipărit Biblia în două ediții și Noul Testament în mai multe ediții, precum și manuale pentru seminarii și facultăți teologice. De asemenea, au funcționat fabrici de lumânări și alte tipografii, sprijinind viața spirituală a credincioșilor. Toată această înflorire a Bisericii s-a datorat înțelepciunii, echilibrului și bogatei experiențe a Patriarhului de vrednică pomenire Justinian Marina. El a murit în 26 martie 1977, la trei săptămâni după marele cutremur din 4 martie, zdruncinat sufletește de distrugerile suferite de multe lăcașuri de cult din București, în special de distrugerea Bisericii Ienei de către regimul comunist. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât ca anul 2027să fie proclamat drept Anul comemorativ al Patriarhilor Justinian Marina și Teoctist Arăpașu, marcând 50 de ani de la trecerea la viața veșnică a Patriarhului Justinian și 20 de ani de la trecerea la cele veșnice a Patriarhului Teoctist. Cei trei patriarhi care au păstorit în timpul regimului comunist au înfruntat multe umilințe, dar prin înțelepciunea lor și ajutorul lui Dumnezeu, Biserica a reușit să își păstreze rolul spiritual și social.
† Varlaam Ploieșteanul
Episcop-vicar patriarhal
Cuvânt rostit în cadrul Sfintei Liturghii săvârșite în Catedrala Patriarhală duminică, 22 februarie
Titlul aparține redacției