Patriarhii Iustin și Teoctist - lumini aprinse în slujirea Bisericii

Astăzi, Biserica Ortodoxă Română îi comemorează pe vrednicii de pomenire patriarhi Iustin și Teoctist.

Din încredințarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, păstrând tradiţia comemorării anuale a celor doi patriarhi la sorocul trecerii lor în veșnicie, am săvârșit împreună slujba de pomenire pentru odihna lor veșnică. Anul acesta se împlinesc 37 de ani de la mutarea la Domnul a Patriarhului Iustin († 31 iulie 1986) și 16 ani de la trecerea la cele veșnice a Patriarhului Teoctist († 30 iulie 2007).

Cei doi foști patriarhi au păstorit Biserica lui Hristos din România în vremuri grele, când aceasta a avut de suferit ostilitatea regimului comunist ateu. Patriarhul Iustin a păstorit ca Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române vreme de 9 ani (1977-1986) și s-a remarcat prin fidelitate față de învățătura Bisericii, printr-o pregătire academică solidă, prin erudiție, compe­tență și echilibru, fiind o figură reprezentativă a Ortodoxiei românești pe plan internațional.

Patriarhul Teoctist a avut o slujire mai îndelungată, vreme de 21 de ani a păstorit Biserica Ortodoxă Română în demnitatea de patriarh (1986-2007).

Despre cei doi patriarhi, Iustin și Teoctist, s-a vorbit și s-a scris mult, în general de către clerici slujitori și ierarhi ai Bisericii noastre, precum și de unii credincioși laici, sau perso­nalități ale vieții culturale ori sociale, care i-au evocat cu respect și admirație pentru realizările lor importante și pentru dragostea față de Biserică, față de clerul și credincioșii încredințați spre păstorire.

Așa cum remarca un venerabil ierarh român cu vocație de cronicar, cele mai bogate și consistente cuvinte de evocare a Patriarhului Teoctist și a celorlalți patriarhi rămân cuvintele Preafericitului Părinte Patriarh Daniel. „Este remarcabil faptul că nici un patriarh n-a scris atât de mult, atât de dens şi dinamic despre înaintașul său în tronul patriarhal, cum a făcut-o Preafericirea Sa, încât oricine citeşte aceste evocări va avea în minte şi în inimă chipul luminos al vrednicului de pomenire Teoctist Patriarhul, consemnat pentru posteritate în Istoria Bisericii Ortodoxe Române”.¹

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel s-a preocupat cu mult devotament de cinstirea memoriei tuturor înaintașilor săi. În duh de pioasă recunoștință și prețuire pentru dăruirea și lucrarea lor jertfelnică, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel s-a îngrijit ca mai multe volume de evocări dedicate înaintașilor săi să vadă lumina tiparului. Între aceste volume amintim: „Patriarhul Iustin Moisescu - un stâlp neclintit în vremuri potrivnice” și „Patriarhul Teoctist - in memoriam (2007-2014)”, apărute la Editura Basilica a Patriarhiei Române, care pot fi achiziționate de la magazinele bisericești ori de la pangarul Catedralei Patriarhale.

Desigur, recunoștința ucenicilor vrednicilor patriarhi Iustin și Teoctist s-a materializat și în alte valoroase volume omagiale, sau articole din publicații bisericești ori laice, care ilustrează lucrarea lor misionară ce a marcat istoria Bisericii noastre.

Realizările Patriarhului Iustin și ale Patriarhului Teoctist, pe care îi comemorăm astăzi, rămân cu atât mai importante și cresc în valoare, cunoscând că acestea au fost înfăptuite în împrejurări vitrege pentru credința și viața Bisericii, în perioada grea a stăpânirii comuniste.

Din cei 57 de ani de arhierie ai Patriarhului Teoctist, 40 de ani au fost trăiți în timpul dictaturii comuniste! Ca și predecesorul său, a fost martorul instaurării acestui regim opresiv, a cunoscut intensificarea ideologiei ateiste, încercarea de desființare a monahismului, separarea școlii de Biserică, izolarea și ostracizarea învățământului teologic, demolarea bisericilor, interzicerea catehizării ș.a.

Însă Bunul Dumnezeu i-a dăruit Patriarhului Teoctist bucuria de a conduce Biserica Ortodoxă Română și în vremuri de libertate. Este drept că uneori și această libertate a venit cu multe și nebănuite provocări, cărora însă le-a făcut față cu înțelepciune și curaj.

Experiența îndelungată a slujirii sale pastorale, înțelepciunea vârstei și intuiția sau inteligența sa practică l-au ajutat să găsească mijloace misionare eficiente.

Împreună cu Sfântul Sinod a folosit libertatea pentru a promova prezența firească a Bisericii în societate, prin construirea mai multor biserici, prin canonizări de noi sfinți români, reintroducerea religiei în școlile publice, prin reactivarea operei social-filantropice ori prin reactivarea sau înființarea de noi eparhii în țară sau în afara granițelor României.

Patriarhul Teoctist a fost un fervent sus­ținător al construirii Catedralei Mântuirii Neamului și a regretat mult faptul că, din cauza multor împotriviri și tergiversări, nu a reușit să vadă începerea construirii acestui ideal sfânt al Bisericii și neamului nostru.

Un moment elocvent și luminos al păstoririi Patriarhului Teoctist a fost vizita Papei Ioan Paul al II-lea la București, în zilele de 7-9 mai 1999, iar apoi, în octombrie 2002, vizita sa de răspuns la Vatican.

Patriarhul Teoctist s-a bucurat de multă dragoste din partea clerului și a credincioșilor Bisericii noastre, dar și a altor Biserici. Slujba înmormântării sale a fost o solemnitate demnă și luminoasă, o mărturie grăitoare a prețuirii aduse din partea românilor, a străinilor, ierarhilor, clericilor și credincioșilor.

Ne rugăm Arhiereului Veşnic Hristos-Domnul să așeze sufletele patriarhilor pomeniți astăzi, Iustin și Teoctist, în lăcașurile sfinţilor Săi slujitori, în lumina şi iubirea Preasfintei Treimi.

Veşnica lor pomenire din neam în neam!

 

† Paisie Sinaitul
Episcop-vicar patriarhal

 

Cuvânt rostit în Catedrala Patriarhală, duminică, 30 iulie 2023, la slujba de pomenire a patriarhilor Iustin Moisescu și Teoctist Arăpașu, la împlinirea a 37, respectiv 16 ani, de la trecerea lor la cele veșnice.