Patriarhul Justinian, ocrotitor al monahismului românesc în timp de prigoană (III)

Citește și: Patriarhul Justinian, ocrotitor al monahismului românesc în timp de prigoană (IV)

 

După aplicarea prevederilor Decretului 410/1959, multe aşezăminte monahale au avut de suferit. Prezentăm punctual situația din cele mai însemnate mănăstiri din Arhiepiscopia Bucureștilor după aplicarea prevederilor acestui act normativ care a zdruncinat monahismul românesc.

La Mănăstirea Pasărea, au fost excluse din cinul monahal 48 de călugărițe, în obștea mănăstirii rămânând 154.¹ Actele mănăstirii acelei tulburătoare perioade ne arată și intenția unor călugărițe de a se reîntoarce în obștea mănăstirii. Unele au primit binecuvântarea chiriarhului.

La Mănăstirea Zamfira, obștea așezământului era alcătuită astfel:

- absolvente ale școlii monahale care au la bază 7 clase primare, 17 maici;

- absolvente ale ciclului I de seminar, 3 maici;

- absolvente ale Seminarului Monahal, 5 maici;

- călugărițe care au împlinit 50 de ani la anul 1959, inclusiv cele care au renunțat la pensiile de stat în vederea rămânerii în mănăstire, 37 de maici:

- infirme și aflate sub observație medicală din cauza unor boli cronice, 12 maici;

- personal deservent în serviciul casei Episcopilor-vicari patriarhali, o maică.

Așadar, obștea Mănăstirii Zamfira, după aplicarea Decretului 410, număra 75 de călugă­rițe. Actele de cancelarie ne arată că 19 maici au fost nevoite să părăsească viața monahală și obligate să se integreze în cea laică.²

La Mănăstirea Țigănești³ s-a întocmit un proces-verbal în data de 24 mai 1960, privind aplicarea dispozițiilor Decretului nr. 410 din 1959, în care se arată că la analizarea situației fiecărei viețuitoare, pe lângă vicarul administrativ al Arhiepiscopiei Bucureștilor, pr. Alexandru Ionescu, și stareța mănăstirii, Hrisantia Sporea, au participat doi delegați ai Departamentului Cultelor: inspectorul general Gheorghe Nenciu și inspectorul Păun Rădulescu. La final s-a dispus ca monahiile care nu se încadrează în prevederile decretului să facă cerere pentru ieșirea din mănăstire, iar cele bolnave, pensionare, care nu pot să mai facă ascultare, să depună cerere pentru a fi transferate la Casa Sanatorială de la Viforâta. După această dramatică împărțire a călugă­rițelor de la Țigănești, obștea arăta astfel:

- personal monahal având la bază VII clase elementare, şcoală monahală, seminar monahal sau institut teologic, 57 de maici;

- personal monahal cu vârsta de peste 50 de ani, inclusiv pensionarele și salariatele de stat, 89 de maici;

- personal monahal cu vârsta sub 50 de ani, dar bolnave cronic, 27 de maici;

- personal monahal care, neîndeplinind condițiile Decretului 410 de ședere în mănăstire, are totuși în grija lui rude bolnave, 11 maici.

În total, la Mănăstirea Țigă­nești, soborul viețuitoarelor era compus din 143 de călugărițe și 3 surori. Din actele mănăstirii rezultă că au fost nevoite să ia drumul pribegiei 37 de maici.

La Mănăstirea Ghighiu s-a procedat în mod similar: s-a întrunit soborul mănăstirii și s-a luat în discuție situația fiecărei călugărițe în parte, pentru a fi încadrate într-una din prevederile decretului. Dramatismul situației a fost sporit de imposibilitatea de a acorda ajutorul bănesc de 300 de lei din partea mănăstirii, ca sprijin pentru maicile ce urmau să părăsească viața monahală, pentru a se reintegra în lumea laică. În schimbul acestei sume modice, conducerea așezămân­tu­lui a propus să le dea maicilor obli­gate să părăsească viața monahală câte un pat din fier.⁴ La data de 19 mai 1960, situația personalului de la Mănăstirea Ghighiu⁵ se prezenta astfel:

- monahii care îndeplinesc condițiile decretului, 22;

- monahii care au fost transferate la Sanatoriul de la Viforâta, 8;

- monahii care au fost nevoite să părăsească viața monahală, 34.

La Mănăstirea Suzana s-a trecut la „expunerea” situației fiecărei maici în parte, ca și în cazurile similare de la celelalte așezăminte monahale, de față fiind reprezentanții Arhiepiscopiei Bucureștilor și ai Departamentului de Stat pentru Culte. Spre deosebire de celelalte mănăstiri, aici s-a întocmit pentru fiecare monahie în parte o fișă personală care conținea 31 de întrebări sau ce­rințe, unele dintre ele vădind în mod explicit un caracter securist: ai călătorit sau ai locuit în străinătate? ai făcut sau nu politică, în ce partid? avere personală; averea părinților… etc. După aplicarea decretului, obștea Mănăstirii Suzana se prezenta astfel:

- maici care au peste 50 de ani și vor rămâne în mănăstire, 23;

- maici care au pregătire teologică și au sub 50 de ani, 14;

- maici care renunță la pensia de stat doar pentru a nu fi izgonite, 6;

- maici cărora li se permite șederea în obște din cauza bolilor cronice, 2;

- maici care sunt pensionare și nu vor să plece la Viforâta, 2;

- maici sub 50 de ani care sunt bolnave și vor să rămână în mănăstire, 9;

- maici sub 50 de ani, dar care rămân să îngrijească de cele bolnave, 3.

În total, obștea Mănăstirii Suzana număra 59 de persoane.

La Mănăstirea Cernica s-a aplicat aceeași metodologie. Stăreția mănăstirii a primit de la Centrul eparhial fișele-tip pentru recenzarea călugărilor din mănăstire și din schiturile dependente. În funcție de acestea, obștea a trebuit să fie îm­părțită,⁶ 5 monahi fiind obligați să ia drumul vieții laice.

La Mănăstirea Căldăru­șani întâlnim o situație inedită; desfiin­țarea unei așezări monahale, Schi­tul Balaciu, pendinte de Căl­dă­rușani. Personalul monahal a fost transferat la mănăstire. Bunurile schitului au fost „cedate” gospodăriei obștești, CAP-ului din localitate, iar biserica a fost transferată la parohia din satul Balaciu. Obștea Mănăstirii Căldăru­șani a fost și ea bine cernută, așa încât la începutul anului 1960 stăreția mănăstirii face apel la autoritățile locale pentru a permite mănăstirii să angajeze zilieri în vederea lucrării celor 45 ha de pământ arabil. Conform înscriselor din arhiva mănăstirii, 10 monahi au părăsit Mănăstirea Căldărușani.

 

Note:

¹Arhiva Mănăstirii Pasărea, anul 1959-1961.

²Actele Mănăstirii Zamfira, anul 1960.

³Arhiva Mănăstirii Țigănești, anii 1959-1960.

⁴Vezi Arhiva Mănăstirii Ghighiu, anul 1960, luna mai. Proces-verbal, 5 mai.

⁵Ibidem, actele mănăstirii luna mai, anul 1960.

⁶Vezi arhiva Mănăstirii Cernica, sectorul corespondență, anii 1959-1963.