Patriarhul Nicodim şi Mănăstirea Neamţ

De-a lungul istoriei, Mănăstirea Neamţ a fost cea mai respectată chinovie din Moldova, atât pentru vechimea sa, cât mai ales pentru duhul rugător întreţinut permanent de călugării de aici. Nu întâmplător a fost şi este considerată marea lavră a Moldovei. De aceea, Mănăstirea Neamţ a fost mereu tratată cu respectul cuvenit de domnii Moldovei, apoi de mai-marii României. În perioada interbelică a cunoscut grija mitropolitului, apoi a patriarhului Nicodim, cel care îşi avea metania aici şi locuinţa de vară în care venea să se reculeagă în verile călduroase din agitatul Bucureşti. Aici a cunoscut lumea rugătorilor şi a învăţat teologia ortodoxă. Iar tot aici şi-a dorit să se retragă patriarhul Nicodim din scaunul patriarhal, atunci când refuza să colaboreze cu puterea comunistă de sorginte moscovită. Pentru patriarhul Nicodim, Mănăstirea Neamţ a fost locuinţa naşterii şi vieţuirii sale spirituale.