Pelerinajul Sfântului Dimitrie cel Nou în perioada interbelică

Despre pelerinajul de praznicul Sf. Dimitrie cel Nou avem mărturii de la Dudu Velciu, secretarul personal al patriarhului Miron Cristea, care nota: "Luni, 25 octombrie 1937, Priveghere de hramul Sf. Dumitru Basarabov la Catedrala (mitropolitană) patriarhală din Bucureşti.

Dimineaţa, la ora 8:00, s-a scos din Palatul patriarhal racla veche, încrustată, din lemn, a Sf. Dimitrie din Basarabov, ale cărui moaşte se află în Catedrala patriarhală. Moaştele sfântului au fost aduse din catedrală şi depuse în raclă la ora 15:00 de un sobor de clerici: călugări şi preoţi de mir. În jurul raclei s-au postat opt jandarmi în uniformă de gală pentru straja sfântului şi pentru menţinerea ordinii. Racla este aşezată în faţa catedralei, în stânga scărilor de la intrarea principală. În partea dreaptă a scărilor se află două măsuţe, cu hârtie, pe care-şi scriu credincioşii acatistele; în stânga scărilor alte trei: la două dintre acestea este câte un călugăr de la nou-înfiinţata Mănăstire Antim din Bucureşti. Călugării scriu acatistele dictate de credincioşi. La cea de-a treia măsuţă, un tânăr civil vinde lumânări lângă raclă, iar un călugăr miruieşte credincioşii care au sărutat moaştele sfântului. Pe ambele intrări care duc la Dealul Mitropoliei urcă mulţime de credincioşi. Din toate clasele sociale, încet, încet, în tăcere. Vor să-şi lepede păcatele la picioarele sfântului. Până la ora 17:00 s-au adunat până la aproape de 1.000 de credincioşi, majoritatea femei, bărbaţii fiind la serviciu. Fiecare intră în catedrală, se închină, face o rugăciune sau spune un "Doamne ajută!", după care trece, sărută mâna sfântului, se miruieşte şi trece alături".