Persoana înainte de toate
După cum se știe, unul dintre pilonii revelației creștine este descoperirea lui Dumnezeu ca ființă personală necreată și a omului ca făptură personală creată după chipul Lui. Iar de aici decurge înțelegerea relației dintre Dumnezeu și om drept o relație personală, chiar dacă una este necreată, iar cealaltă creată.
Astfel, în concepția creștină tot ceea ce are omul mai valoros și mai înalt se circumscrie noțiunii de persoană. Și persoana își respectă statutul, atâta vreme cât lucrează pentru asemănarea cu Creatorul său și dezvoltă relații personale cu semenii săi. De aceea, orice încercare de a-i transforma pe semeni în obiecte și de a te raporta la ei în mod impersonal este percepută în spațiul eclesial ca o atitudine egoistă, inferioară și pătimașă. În acest sens, este util de adăugat și faptul că iubirea, virtutea creștinească prin excelență, nu se poate realiza decât tratându-l pe celălalt ca persoană.
Deși societatea laică acceptă în principiu, cel puțin la nivelul relațiilor interumane, principalele învățături creștine, ba chiar declamă cu multă mândrie principiul egalității fraterne a tuturor oamenilor, totuși, nu de puține ori, vedem cum tendința de a-i poseda pe ceilalți ca pe obiecte devine dominantă. Există o anumită aplecare a omului, ce pornește din starea sa căzută, de a-i controla și de a-i robi pe ceilalți, tocmai în numele egalității și al nondiscriminării. Și nu e nevoie să invocăm aici pilde de sclavie explicită sau mascată a anumitor persoane vulnerabile, ci ne putem raporta la exemple care țin de funcționarea societății noastre, unde se recurge la obiectualizarea persoanelor prin accentuarea unor laturi ale existenței lor în detrimentul altora, justificându-se astfel eficiența. Însă acest fapt va duce pe termen lung la o amalgamare neselectivă a valorilor și de aici la nașterea unor impulsuri tot mai anarhice.
Codificarea persoanelor care a început să fie preferată în anumite domenii, adoptată în ultima vreme inclusiv în învățământ, este un astfel de nefericit exemplu.
Un alt exemplu, mai sensibil, este încercarea sistematică din ultimii ani de a se introduce „educația sexuală”.
Avem de-a face cu intenții clare de a distruge diverse aspecte ale chipului personal din om, încă de la vârste foarte fragede. În acest fel viitoarea masă de oameni fără personalitate se va obișnui cu statutul de obiect și va deveni lesne de manipulat și exploatat. Însă, aspirația omului către Creatorul său și către Adevăr va intra totdeauna, în mod firesc, în conflict cu toate aceste strategii mincinoase, care vizează desfigurarea chipului său personal.