Pierderea folositoare a sufletului

Origen, Omilii la Cartea Numerii, Omilia XVIII, Cap. IV, în Părinți și Scriitori Bisericești (1981), vol. 6, p. 183

„(...) Dacă voim să dobândim mântuirea și să fim eliberați din această lume, trebuie să pierdem sufletul nostru printr-o pieire folositoare și necesară. Căci se pierde sufletul urmând pe Hristos, Cel care-și ucide poftele, care suprimă patimile și luptă împotriva desfrâului și a patimilor, acela nu-și face nicidecum voia sa, ci pe cea a lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, după expresia Scripturii, acela își «pierde sufletul». Omoară viața cea dintâi, dar începe să trăiască o altă viață în Hristos. Acest cuvânt ne aduce aminte de altul: Dacă murim împreună cu El, vom și învia împreună cu El (II Timotei 2, 14) și de cuvintele: Dacă ați murit împreună cu Hristos pentru stihiile lumii, pentru ce atunci, ca și când ați trăi în lume, răbdați porunci ca acestea? (Coloseni 2, 20). A fost necesar, deci, să se afirme că este folositor a-și pierde sufletul și a muri împreună cu Hristos. Și cine îl pierde aici îl va găsi, fără îndoială, acolo unde, zice Apostolul, viața voastră se ascunde cu Hristos întru Dumnezeu (Coloseni 3, 3).”

Clement Alexandrinul, Stromatele, Stromata a IV-a, Cap. VI, 27.2, 27.3, în Părinți și Scriitori Bisericești (1982), vol. 5, pp. 248-249

„(...) Cel care și-a aflat sufletul său îl va pierde, iar cel care l-a pierdut îl va afla (Matei 10, 39); (...) cel care recunoaște, potrivit învățăturii despre pocăință, păcătos sufletul său, acela îl pierde pentru păcatul de care s-a despărțit; și pierzându-l îl va afla potrivit ascultării, care capătă o nouă viață prin credință, pentru că sufletul a murit pentru păcat (Romani 6, 10). Aceasta înseamnă a-ți afla sufletul; înseamnă a te cunoaște pe tine însuți.”

Sfântul Macarie Egipteanul, Alte șapte omilii, Despre înălțarea minții, 4, în Părinți și Scriitori Bisericești (1992), vol. 34, p. 316

„Dacă cele cinci simțuri ale sufletului: inteligența, cunoașterea, discernământul, răbdarea și mila primesc harul cel de sus și sfințirea Duhului, sunt cu adevărat fecioare înțelepte; iar dacă se mărginesc la firea lor sunt cu adevărat fecioare neînțelepte și fiice ale acestei lumi.” 

(Cuvânt patristic, pr. Narcis Stupcanu)