Podbalul, un antiinflamator de excepţie

Podbalul este o plantă medicinală cunoscută în popor şi sub denumirea de brustur alb, brusturel, papalungă sau limba vecinului. Are o importanţă deosebită, mai ales pentru efectele sale depurative, expectorante şi antiinflamatoare.

În fitoterapie sunt folosite florile şi frunzele plantei. Podbalul acţionează benefic în cazul afecţiunilor căilor respiratorii (bronşite cronice şi tabagice, astm bronşic, gripă, guturai, tuse seacă şi convulsivă, laringite, traheite, faringite, amigdalite, răguşeală şi tuberculoză), protejează vocea oratorilor, avocaţilor, actorilor, cântăreţilor sau profesorilor, combate ulcerul gastric şi duodenal, colicii intestinali, dispepsiile şi dischinezia biliară. Totodată, combate rahitismul la copii, umflăturile la membrele inferioare, otitele şi durerile de urechi şi afecţiunile dermatice (plăgi, răni superficiale, abcese, tăieturi, ulceraţii, inflamaţii şi înţepături de insecte). Pentru tratamente curente, fitoterapia recomandă diverse forme de utilizare: - infuzie dintr-o lingură cu vârf din amestec de flori şi frunze uscate la 250 ml de apă clocotită; se infuzează 15 minute, se strecoară, se îndulceşte cu miere şi se beau două-trei ceaiuri fierbinţi pe zi, prin înghiţituri rare, cu efecte în tratarea astmului bronşic, tuse persistentă, răguşeală şi silicoză pulmonară; - sirop: obţinut din macerat de flori, frunze şi zahăr puse în straturi într-un borcan care se îngroapă în pământ. După 8 săptămâni se dezgroapă, siropul se fierbe puţin, se strecoară şi se consumă în timpul iernii, câte una-două linguriţe, dimineaţa şi seara, pentru combaterea gripei, bronşitei şi a altor boli de plămâni; - suc: din frunze proaspete, spălate, puse într-un extractor. Se administrează câte două-trei linguriţe pe zi, într-o cană cu lapte dulce sau în supa de carne, având efect în bronşită, astm bronşic şi tuberculoză pulmonară. Pentru uz extern există, de asemenea, o varietate de preparate pe bază de podbal: - infuzie din 70-80 g de flori la un litru de apă clocotită; se foloseşte pentru comprese calde pe tenuri grase şi seboreice; - decoct concentrat: din 2-3 linguri de frunze proaspete şi zdrobite pe un fund de lemn la 250 ml de apă rece; se fierbe 10 minute, se infuzează în vas acoperit 20 de minute, se strecoară şi se fac spălături locale, cu un tampon de vată sau se pun comprese din tifon pe răni supurânde, abcese, ulceraţii, tăieturi, erupţii tegumentare; - sucul extras din frunze proaspete la extractor; se instilează câteva picături în urechea bolnavă de otită sau otalgii (dureri de urechi); - alifie din frunze proaspete, zdrobite şi incluse în substrat gras, cu mare efect în combaterea flebitei şi a diverselor umflături osoase; - inhalaţii cu infuzie dintr-o linguriţă de flori şi frunze uscate la 200 ml de apă în clocot; se mai fierbe un minut şi se inhalează aburul sub un prosop, de câteva ori pe zi, pentru tratarea afecţiunilor respiratorii (bronşite cu crize, insuficienţă respiratorie).