Poezie: Eugenia Țarălungă
Născută în 1967, la Bucureşti. Liceul de Matematică-fizică „Matei Basarab”. Facultatea de Tehnologie Chimică - IPB. Din 1988, colaborări în presa studenţească. Începuturile poetice sunt remarcate şi susţinute de poetul Ştefan Ioanid, profesoara Ioana Cruceru, criticul Radu G. Ţeposu şi prof. Romul Munteanu. Participări sporadice sau mai frecvente la cenaclurile conduse de prof. Mircea Martin şi, 15 ani mai târziu, Marin Mincu. Premii pentru grupaje poetice la numeroase festivaluri din ţară.
Volume (poeme & texte-bloc): mici unităţi de percepţie, 2002, Ed. Muzeul Literaturii Române; biu, 2010, Ed. Limes; rabatabil la cerere, 2014, Ed. Tracus Arte. A fost distinsă cu Premiul de debut al USR, acordat de Fundaţia „Laurenţiu Ulici” în 2003, nominalizată la Premiile USR cu al doilea volum şi a primit Premiul USR Bucureşti pentru cel mai recent volum. Colaborări la mai multe periodice, între care: România liberă („Ieslea de la rădăcinile lumii”, decembrie 2006), Viaţa românească, unde deţine din 2004 rubrica „Breviar editorial”. Din 2003 - redactor de carte la Muzeul Naţional al Literaturii Române. Membră PEN Club.
Strict
noi suntem nişte utilizatori prizăriţi
ne tooot întrebăm ce se întâmplă
o fi 21
om fi 2 sau 1
cifra de pe ecran se schimbă mereu
nu ne dăm seama cum
ştii, ne utilizăm ochii şi urechile
fără prea mare folos
şi nimic nu-mi va lipsi
spune Psalmul 22
ecranele noastre nu sunt ocupate de psalmi
anunţurile comerciale cotropesc
virtual şi real
spaţial şi temporal
utilizatorii rând pe rând
singura lor perspectivă bate
până în ecran şi înapoi
în loc să ţintească Transalpina
şi biserica din Densuş
despre care vorbeşte toată lumea
până şi NASA
noua
agenţie de ştiri la nivel planetar
ceaiul de roiniţă se usucă
pe dulap
cuminte
şi noi suntem strict utilizatori
la nivelul podelei
Oracolul de zăpadă
metodele mele de bruscare a viului
şi muncile de jos ale existenţei tale
de mult nu ne mai preocupă
pufoasă de atâta somn
am început să fiu suficient
de asemănătoare
celor care nu mor niciodată
visez paradisuri perlate
curbate ca nişte gogoşari proaspăt culeşi
ficţiunile de demult
puse la mare preţ
revin acum
după ce le-am tot ascuns
pe sub băncile şcolii
mă traversează periodic
se îndreaptă neabătut spre tine
oracolul de zăpadă ne cere
să alegem pe nepregătite între diferite feluri
de nemurire
fericită şi nerăbdătoare
cumva fâstâcită
îndrăgostită gata
mă mângâi cu gândul frăţiei în alb
sau măcar al postului de mine
pe care va trebui să îl ţii de-adevăratelea
izbitor de frumoasă
această dragoste neaşteptată
ne face imuni pentru o vreme
la dureroasa întrepătrundere a extremelor
ne ascute simţuri ce nu ni le recunoaştem
oraşul de lângă mine
capătă dimineaţa contururi pe care
doar eu i le pot imagina
alte zarişti şi alte metanii şi alte silabe
ne aşteaptă în fiecare dimineaţă să le alegem
să le trezim încetişor la viaţă
o desfăşurare nemaivăzută
acesta este un an perfect
nedezminţit de nici o întâmplare
răsăritul somptuos se repetă în fiecare
dimineaţă
prevăzătoare eu ascund lumina pentru
mai târziu
când zodiile de foc căzute pe pământ
vor avea nevoie de mine
culori sumbre şi singuratice
vom îndepărta atunci rând pe rând
şi o desfăşurare nemaivăzută
dar lesne de închipuit
de lumini de tot felul
va înlocui luminile stinghere pe care voi le
vedeţi acum
între apus şi răsărit
resortul acela fabulos din unele dimineţi
îşi va arăta întreaga putere
şi cântece de slavă se vor înălţa peste zgomotele oraşului
cât braţul
vine o vreme
când numai lacrimile îţi mângâie obrazul
şi singurul tău copil legănat
este o franzelă cât braţul
cu o lumânare înfiptă în ea
şi lacrimile tale de copil coboară
înnodate
spre flăcăruia aprinsă
în dreptul inimii
DROB DE MARE
unii îi zic darab
alţii îi zic drob
linia 102 este ca psalmul 102
o mângâiere de zile mari
pe inelul al treilea al oraşului
trei iezi cucuieţi
apoi etimologia
cucuieţi? cum adică?
şi tatăl nu se enervează
nu îşi înjură copiii
ci le explică aplicat
până la următoarea staţie a lui 102
de unde până unde cucuieţi
mălăieş în călcăieş? cum adică?
trecem de medico-legal
şi ajungem în zona deltei urbane văcăreşti
(un cadou făcut bucureştiului pe inelul 3)
oamenii vorbesc frumos pe lângă medico-legal
cu o urbanitate naturală
o fată cu vocea groasă
nu îşi dezminte zulufii
(părul creţ este semn
că eşti mai jucăuş
că viaţa nu te doboară
în manifestările ei
ludic ondulatorii)
un îndrăgostit vorbeşte grijuliu
cu o îndrăgostită
cum altfel? la mobil!
că doar nu i-o recita psalmul 102!
oamenii nu te îndrumă greşit
în 102 sau pe lângă staţii
certificatul medico-legal este o alinare
deşi nu aş fi vrut deloc să îmi însuşesc
acest limbaj al alinării
părăsesc cabinetul
alt 102
alţi oameni
acelaşi psalm al
alinierii la alinare
ali
ali
ali
unde eşti ali
frate al meu
Ionatane?
ale Tale dintru ale Tale
delta urbană este la înălţime
ca odinioară lacul morii
nu ştiu dacă mihai şora s-a plimbat vreodată
pe faleza ce dă ocol acelei bucăţi de mare
acelui drob de mare
din zona crângaşi
la medico-legal sigur nu a fost
deşi ajungi
unde nici cu gândul nu gândeşti
într-o viaţă de om
dar mihai şora sigur nu a fost
la inml să îşi ia vreun certificat
în urma vreunei agresiuni
delta urbană este frumoasă şi în noiembrie
ce derdeluş fantastic va fi în decembrie
(odată cu ardoarea mesianică)
să vezi atunci cum
marginile ei abrupte
coboară
spre pasagerii liniei 102
în chiote sau în serenitate
am întâlnit pasageri fericiţi
pe inelul 3 al bucureştiului
îţi vine ca turnat
între mintea conştientă
şi mintea consternată
nu e chiar o aruncătură de băţ
depinde ce băţ:
fluieraş de fag
mult zice cu drag
fluieraş de soc
mult zice cu foc
cum să devii conştient
de flacăra inimii
de jar
prin ostoire?
sau prin obidire?
consternată de paradoxul
îndepărtării
voieşti a pedala uşor
fluierând un cântecel
navigând printre esenţe tari
de foioase (nu tec, nu mango, nu bambus):
arţar
cireş
stejar
frasin
stejar
nuc plop (nu santal)
pe cât te îndepărtezi de copilărie
şi de stejarii ei
lemnul îţi vine ca turnat
şi mereu alţii îţi vor alege esenţa
după sufletul lor