POEZIE: Geanina Bîrlădeanu

Ca dorul Sulamitei!

Ce fel de strajă-i mintea, când roabă-i stă ispitei
De-a răscoli tot praful pe drumul spre Emaus?
Am ochii plini de ceață iar harta-i numai haos
De ce n-o rupi Iisuse când treci prin gând ascetei?

Ca dorul Sulamitei, tânjind odăi de Rege,
Cântărilor cântare, mai pune-un cort trezviei!
Cu smirnă, mirodenii, din Trei doar Unul viei,
Zăvor, inimii treze, Potirul să-l dezlege!

Jur-împrejur Te caut, nu-i ora iar de Cină?
Că tot mai hâd mi-e trupul, ca grâul cu neghine,
Duci cerurile-n spate și teascul cu ciorchine,
De frângi la pâine miezul, aș vrea să-mi strigi iar: „vină”!

Pelerinaj Iubirii, în duh de aur vorba,
Desculță ca lumina s-o limpezi privirea!
Cu șarpele-n verigă, prin lut de Evă, firea,
De-i treci ca prin Emaus, curăță-i iarăși roba!