Portretul viu al părintelui Nicolae Burlan
Sub titlul „Preotul Nicolae Burlan - ctitor și duhovnic: portret din mărturii”, a apărut la sfârșitul lui 2021, la editura Cuvântul Vieții, un volum prin care este evocată personalitatea celui care a ctitorit frumoasa Biserică „Sfânta Vineri” - Drumul Taberei, din București. Plecat la cele veșnice în ajun de Sfântul Nicolae, în 2020, la 67 de ani, părintele este încă foarte viu în biserica pe care s-a străduit și a reușit s-o ridice, s-o împodobească și s-o dăruiască Domnului și oamenilor. Această mutare în veșnicie atât de neașteptată a fostului paroh a fost resimțită în comunitate ca un șoc și este încă dureroasă pentru toți cei care merg acolo, duminică de duminică, la Sfânta Liturghie. Dorul de părintele lor drag și-l alină cum pot, dar mai ales prin amintirea frumoasă pe care i-o poartă, prin rememorarea unor fapte, întâmplări și cuvinte rostite de regretatul duhovnic, printr-un moment de reculegere și rugăciune în fața crucii de pe mormântul aflat lângă sfântul lăcaș. De altfel, mormântul părintelui Nicolae Burlan (1953-2020) este mereu încărcat de candele aprinse și de flori.
Volumul, coordonat de pr. Iustin Manta, actualul paroh al bisericii, constituie o dovadă reală că semințele duvovnicești semănate de părintele Nicolae Burlan dau roade în sufletele celor care l-au avut îndrumător spiritual. Cartea este foarte bine structurată, astfel încât, cine o citește rămâne edificat asupra biografiei și faptelor vrednice ale celui evocat. Fiind și ilustrată cu imagini sugestive, care redau atât viața de familie, cât mai ales activitatea de slujitor al bisericii, cartea este în același timp și un superb album, majoritatea fotografiilor fiind realizate de Cosmin Miron.
Aflăm drumul parcurs de părintele Nicolae Burlan în devenirea sa: după clasele primare învățate în localitatea natală Slon din Prahova, urmează cursurile Seminarului Teologic Ortodox și ale Institutului de Teologie de Grad Universitar din București, apoi hirotonirea ca preot în satul natal. Ulterior au venit misiunile încredințate în Capitală: mai întâi preot la Biserica „Sfântul Gheorghe”- Capra (1996-1998), iar apoi ctitorul și parohul bisericii cu hramurile „Cuvioasa Parascheva” și „Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul”.
Găsim în volum imagini și mărturii din vremea în care lângă fundația bisericii de zid se afla bisericuța de lemn, acolo slujindu-se inițial și în care s-au legat prietenii durabile și s-a înrădăcinat dragostea statornică de Hristos în sufletele credincioșilor.
Dincolo de valoarea de document istoric, prin informațiile referitoare la edificarea maiestuoasei biserici, cartea are și un rol de mângâiere sufletească pentru familie, pentru mulții enoriași, pentru foștii ucenici și pentru toți cei care l-au cunoscut pe părintele Nicolae Burlan.
Într-un capitol special sunt cuprinse mesajul de condoleanțe transmis de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel la slujba Înmormântării și cuvântarea Preasfințitului Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, rostită în ajunul zilei de prohodire, la slujba stâlpilor.
Vibrante și pline de emoție sunt gândurile și trăirile consemnate de membrii familiei. Confesiunile lor, completate de fotografii sugestive, ne dezvăluie tabloul unei familii fericite, cu adevărat creștine, pe care și-au construit-o părintele Nicolae și doamna preoteasă Romelia Burlan. Cele două fiice, Laura Nicoleta și Grațiela Oana, nepoții Teodor și Nectaria, dar și sora Mihaela Cristescu contribuie la întregirea portretului tatălui și bunicului lor, respectiv al fratelui, care era pentru familie un adevărat far călăuzitor: un om carismatic, impunător și blând deopotrivă, plin de vitalitate, de multe ori pus pe glume, un recitator pasionat de poezii, dar și plin de seriozitatea necesară unui preot care împlinea în viața proprie ceea ce propovăduia la amvon. De generozitatea și purtarea de grijă a părintelui Nicolae a avut parte din plin în adolescență, iar acum dă mărturie, cu recunoștință, pr. Iustin Manta, care i-a devenit ulterior și ginere.
Volumul reunește, de asemenea, evocări ale mai multor slujitori ai Altarului care l-au cunoscut și i-au fost apropiați: pr. Costin Aldea, coslujitor la biserica ctitorită, pr. Nicolae Tănase de la Valea Plopului, pr. Gheorghe Tudor de la Parohia Precupeții Vechi din București, pr. Răzvan Ionescu de la Biserica „Sfânta Parascheva și Sfânta Genoveva” din Paris, pr. Valentin Bădescu de la Biserica Kretzulescu din Capitală, pr. Adrian Florin Popa de la Parohia Slon, județul Prahova, pr. Gabriel Gherghe de la Parohia „Sfântul Nicolae” din municipiul Buzău și ale stavroforei Mitrodora Gligor, stareța Mănăstirii „Sfânta Treime” din Drăgănești-Vlașca.
O consistentă parte a volumului o reprezintă gândurile și mărturiile enoriașilor Parohiei „Sfânta Vineri” - Drumul Taberei. Se creionează astfel în detalii foarte fine, uneori surprinzătoare, portretul neobositului slujitor care va trăi mereu în cele mai prețioase falduri ale sufletelor lor. Dar chipul luminos și plin de iubire al părintelui Nicolae Burlan va trăi veșnic și în acest volum evocator, care la ceas de dor va fi răsfoit spre alinare și amintire.